Aeronave pline cu praf de scrâsnit

-Descărcati pulberea cea fină, le-am poruncit șoriceilor!
-O sa va placă, stăpână pisică crocolili, acuma ce-au aterizat aeronavele, mi-a strigat Dorinel imitand miscarea de ungere a umerilor si-a bratelor de fată, cu sclipici sau cremă. Bine fixat in hamul lui de alpinist, survola pervazul de la inaltimea unui fald stâncos al perdelei, in timp ce restul de doi soricei, utilizand microscoapele lor electronice preferate, primite cadou de ziua lor alaturi de cate-un tricou negru, bombardau cu electroni incărcăturile proaspăt sosite, verificând textura, calitatea si cantitatea enormă de pudră fină. Eraaaa o luminozitate in zonă, toti eram fericiti! Ma rog, șoriceii de la sol erau cam ofticati, caci la dimensiunile lor reduse, microparticulele de pudra Roz de pe nas si gât se ingramadeau de zor, ca dementele, să pună la pămant Ținuta lor de bravisimi masculi.
Partea nasoala a fost ca, la final de zi, a trebuit sa le pun picături in ochi, iar printre picaturi, multe multe vorbe de alint si iubire. Ideea sa foloseasca tocmai cu această ocazie microscoapele electronice nu s-a dovedit cea mai bună, cantitatea de 2 milioane de ori mai mare de sclipici ce-a reiesit i-a torpilat complet, până si ansamblul de neuroni care conduc influxul nervos de la retina la lobul occipital erau musluiti toti in pudră fină. Nu stiu ce fel de incrucisare o să mai...
-chiasma optică, stăpană? va zicem noi: fiasco optică!
-...

Io, crocolili in tot timpul asta, deja nu mai puteam de pofta. Ma gândeam la pulberea cea fina, cu miliardele ei de particule elementare, ma gandeam cum o sa privesc minute si minute in sir aceasta desfatare, aceasta Uriasă Aglomerare. Cum, in cele din urma si-n cele din secret, o sa sfarseasca scrâsnindu-mi printre dinti. O sa am de rontăit pânăhăăhă-hă după iarnă (cam metalică pe alocuri, though!). Cum spuneam, din pâcate, plâcere savârsită pe ascuns, ca nu prea se gasesc semeni sa inteleagă. De-abia asteptam sa adoarmă soriceii, săracii, sper ca bine incălziti si inveliti in impresia lor c-au muncit pentru o Crocolili cu coapse si umeri strălucind vaporos in sclipici de seară.
-Lasati-ma cu asta, le ziceam cu gura plină, in gând, fraiericilor

Orisicum, in toiul noptii, i-am mai verificat o dată, dormeau bine mersi sub pat, sforăind prin toate Concha nasalis superioare, culcand de fiecare dată dendritele cu cili, la pămant (?). Deci ce să mai, eram cu totii nanotransmisii de fericire, eu, rânjind cu capu' in jos, cu dintii mei plini si scrâsnind a stim-noi-ce, ei, rotindu-si ochisorii intr-un REM ocrotitor. Of course, prin intermediul nostru, Masinăria cea mare rula bine mersi pe timp de noapte, cu toate miliardele de rotite unse si puse la punct.