Ma dispera kitsch-ul

Of, crocolili, vad in ochii lu' tropman, nu mai fi sentimentalană, melodramă, superficiană. Si nu mai varsa a doua lacrima a induiosarii, o data cu intreaga omenire, ca de-abia a doua lacrima face kitschul kitsch. Asta n-am mai vazut-o tot la tropman. Usuratatea fiintei tale este insuportabila. Yiddish.
Nici nu pot sa-mi cumpar nimica, ca vine tropman pe la mine si-i zic:
-uite ce mi-am luat (sentimentalana sincera)
-crocolili, astea-s cam kitsch-uri
Atunci chiar ca ma dispera K-ul. Si fiorii de gheata estetica se topesc, ca nu cumva sa fiu eu conventionala. Iar prin topire sa imi salvgardez originalitatea, sa ma pastrez ironica, sa las conflictul dintre bine si rau sa existe, sa nu idealizez si sa nu fiu subjugata de ambalaj, instead of truth.
Cu bucurie imi cumpar ceva, apoi cu usurinta se duce pe apa sambetei. Nu stiu de ce il mai intreb pe tropman. De-aceea s-a si mirat foarte tare cand am zis: acolo e inchis. Caci imi facusem imediat dupa repros un muzeu dintr-o camera a gospodariei mele si mi-am depozitat lucrusoarele dragute si trebuincioase. (falseturile). Si cheia o car dupa mine. Camera e secreta.

Dar cum ramane cu adevarul meu, din statueta mov, din statueta verde? Nu-s scrumiere cliseu, sunt fix ca doamnele, dublele tulburatoare de: Leonor Fini pisica. Sunt in stare sa ajung chiar la Emilie Floge, daca ma mai holbez mult la culorile vii si la rochiile scrumierelor. Atractii inconstiente care tropman iesi afara cum ai reusit, prin efractie. Si tot asa. Io nu-s fraiera in momentul cumpararii! Stai ca iese cu scandal in camera secreta. Uite copia usuratica si convenabila, sau inferioara sau de slaba calitate
(...) la un moment dat am incheiat discutia si ca sa nu-l snopesc in bataie, l-am servit pe tropman cu turta dulce, purtand 5 brătari la incheietura. Din lemn ce zdrăngănea.

Gata, acum iesi sa inchid camera secreta. Si ca sa nu faca apel la starea emotionala colectiva (cine sa nu?) sa scoata numai unicate, tropman. Caci te intreb: si unicatele is kitsch?!

E bine

Dintre luminite care palpaie si globuri si pici care colinda, Merry Christmas, blogule. Poate poftesti si tu sa stii cum e...

Tăieţeiel de oţel

Dar sa ne inveselim. De exemplu, sa luam in calcul cablul de la aspirator. Exista un buton pe care eu il activez cu piciorul gol. Acest buton absoarbe cablul inauntru (putem sa ne oprim din citit chiar aici). Eu pregatesc cablul negru dinainte, sa astepte bine lungit, sa nu intampine obstacole, operatiunea sa zbấrnâie bine mersi. Si dăi: ca si cum un strung ar sorbi rapid un tăieţeiel de oţel, sa zicem. Sau cam asa ceva, dar cu cuvintele operatiunii. Iar finalul: poc (cand capatul cu mufe argintii atinge plasticul aspiratorului). Fac treaba asta de ani buni. Grozava senzatie. Cablul e sarpele, cum ar putea spune Luiza sau poetul, daca e. Deci nu ne-am oprit

Renul din aragaz

Cand dadeam cu aspiratorul prin gospodaria mea de crocolili, eram in pantaloni gri de trening si rochie verde. In fine. Dadeam sa fie traznet de curat in weekend. Si cum trudeam ca o slujnica covorul din bucatarie, ce sa vezi! Un ren in oglinda de la aragaz. Nu mi-a venit sa cred! Oare pentru ca in aer e spiritul Craciunului? Am stat eu ce am stat pe aspiratorul meu verde, m-am gandit si mi-am dat seama ca nu prea-i nimic de facut. A sunat o vecina la usa, am zis: intra. M-a intrebat ca ce fac acolo, dau cu aspiratoru'? Am zis ca deocamdata nu mai dau, deocamdata ma gandesc la ceva. Ma gandeam, o data, ca nu-i nimic de facut, si doi, cum ar fi fost ca odata inchizand usa, pe scari vecina sa se fi gandit: inca ren-n rochie care da cu aspiratoru' n-am mai vazut.
...Asa ca sincer, nu stiu ce weekend ma asteapta, cu urechea mea trista si uriasa.

Prelungitor pe timp de ger

Care va sa zica asa, frigule. In sensul ca nu stiu ce sa mai inventez pe sub paltonul de scolarită ca sa imi tină de cald pana acasă. Blănuri, băi si saune fierbinti, metri cubi de lână, maini vanjoase in abundenta, late ca lopetile, ghiozdane. Pasesc cu ochii strans inchisi prin frig, toate aceste inventii sa prinda putere si sa ma cotropeasca pe sub palton. Doar, doar...Bineinteles, si un laptop ar fi foarte bun dar nu stiu daca e voie sa imi imaginez un prelungitor in sensul acesta, sa intind coarda chiar in halul halurilor! Locuiesc intr-un orasel, deci nu ar fi nevoie de unul kilometric, a tiny prelungitor would do. Ca desi e laptop- m-a invatat tropman- tot e bine sa stea in priza.
Si laptopul sa stea lipit de burta mea. Si de mijloc. Lara Croft, tomb raider laptop, aproximativ. De mijloc, de zona de frig in general. Iile, care nici nu coboara sub coaste, bluzicile care se ridica peste buric mai non stop, pantaloni de piele sub solduri- trupuşor descoperit, insa incalzit. Si cate si mai cate. Io stiu ca nici nu o sa imi imaginez bine ca oamenii se vor si agata in prelungitor... Ce spuneam?! Ce mama saraciei (wha the fac)?! Tine-ti prelungitorul acasa! Tiganii, că sa-l fure sa vanda sigurantele la fier vechi. Nu-l furati, mă tiganilor. Consumatorii, cat costă, crocolili? Nu costa, mă consumatorilor. Vecinii, ca imi trebuie categorie speciala in tabelul de consum si costuri. Eu mai departe, linistita si incalzita.
Vecinii... pai vecinii sa zica mersi ca nu m-am enervat

Frig in decembrie

Cand am ajuns acasa, m-am descaltat si am vrut sa beau cateva guri bune de apa, direct din sticla. Cand ce sa vezi. De fapt, cand ce sa ma vad! Exact cum spun, pe mine, ca o carafă Evian craiasa zapezilor haute couture. Gurile pret-a-porter de apa au tulit-o instant inapoi, ca niste soricei speriati, trantind usa de la frigider. Nu mi-a venit sa cred.
Am deschis usa, si m-am uitat chiorâş la ei. Toti insiraţi si tremuraţi pe poliţa Arctic.
-ce-i cu voi, soriceilor? am intrebat eu
-esti inghetata bocna si-n ultimu hal, stapana!
-executarea, soriceilor
-mai incalzeste-te putin si bea-ne calda, pisica crocolili
...
M-am gandit ca au si ei dreptate asa ca mi-am mai vazut de-ale mele. Curand, murind iar de sete, m-am dus la frigider. Dar n-am mai avut cu cine, ranjeau cu gurile lor mici, si rosii de la vinul demi sec, pana la urechi. Se imbatasera, derbedeii.
Mai bea apa plata daca poti. Iar morala?!
Morala: apa plata se bea rece! Nu calda, cum pretind soriceii iarna...

Mediul inconjurator, dimineata

-crocolili, tu esti?
( sper ca nu m-am logat in blogul altcuiva. in cazul in care totusi m-am logat, nu stergeti, va rog. sunt eu, crocolili, si pe scurt, e despre a-muri-de-somn. atat)

ieri, de exemplu, m-am trezit intr-un pat de ananas. aveam plapuma de ananas, ochi racorosi de ananas. azi, nu stiu ce dumnezeu. aratarea asta rosie! imi vine s-o snopesc in bataie

Amestec de intensitati si radiatii

Mie imi place cand ma dau pe unghiuţe cu oja rosie (sau roz) sa ma uit la pensula din sticluţă. Cum e ea uleioasa si vâscoasa si cum se unduieste cu toata lungimea ei de undă pe gura sticlutei năclăite in oja monocromatica. Cum coboara ea in adancuri la sute de nanometri colorati turbat si se intoarce incarcata de aceasta pastă ca sa se propage si sa intinda un pic mai tarziu in timp si un pic mai departe in spatiu. Cu frecventa terahertilor, de la o unghie şireată la alta

Nu trece mult si ma apuca: mie mi-ar placea sa am o limbuţă ca o pensula silentioasa de oja.
Si, baiatule imaginar, in vocativ... limbuta mea cromatica nu trebuie confundata cu o notiune fizica, ea e doar una perceptiva

Dinozaurul pleo

intr-o zi cred ca l-am lasat pe tropman speachless:

- apropo, cum ar fi sa inventeze si femei care...
- cam asa de inaltimea mea, sa zicem?
-...

Balerina mea

Acuma cum ma mai ia mos nicolae de mana?!

Wuai, am tras o trînta! Mi s-a agatat potcoava intr-o dală si dăi. Direct in palme si-n genunchi. Telefonul a zburat si-n plus si parul. Cum eu, crocolili, sunt tunsa rotund, a saltat ca si cum as fi avut o cascheta. Toata frizura deodata! Deci inchipuiti-va prin ce impact am trecut. Drept urmare am o gaura sanatoasa de piele scrijelita pe interiorul mainii. Ma doare si ma pisca pocitania, uăi hî nu gluma. Mai grav a fost ca am tras ingenunchierea cu rochia neagra primita cadou de la Mos Nicolae. Iar daca mi se rupeau blugii cred ca ma enervam de-a binelea

am revenit pe acest blog al meu in genunchi

(si cum stateam prafuita in rochia neagra, a venit mos nicolae si s-a uitat de sus din picioare la mine sa-mi dea o mana de ajutor. apoi mi-a zis: ce-i cu tine, creatura a pamantului? ce sa fie)

Chinuyala de pe lume

Imi vine s-o omor pe aceasta bratară. Mare scofala romană. Daca nu ar fi cineva pe la mine pe-acasa, aceasta chingă din poza ar fi fara rost. Se inchide foarte greu, chiar imposibil, plus ca trebuie prinsa intr-o veriga anume, altfel mi-e prea larga si nu ma bucur de ea. In cazul meu, robotesc 3 oameni in jurul dumneaei, toti ajung sa se enerveze si sa asude. Dar mai intai se apuca. O prind cu piuliţe de piele, o ciupesc cu unghiuţe, se urca cu picioarele pe incheietura, o strunesc, o dau peste cap, o cară in spate, o agaţă, o pleznesc, o ung cu miere, o ridica in slavi, o impart pe sectoare, hai ca ma enervati. Bratara degeaba, tot neinchisa. Imi dau seama cand ma uit la ei, (saracilor de voi!), ca le-ar fi util sa reusesc eu sa mai indes din piele si din vinişoare in chiar interiorul mainii, in sensul ca sa mai eliberez circumferinta. O maseaza, o taie, o sudeaza la loc, o suna pe vanzatoare, ma pisca de piele, ma dau afara din casa, ma cheama inapoi, ma pleznesc...Incredibil, cand ma credeam pierduta, cei trei reusesc sa dea de mine prin cotloanele planului, de sus de pe trepte ii aud strigand: ce cauti acolo, crocolili?! O solutie, ceva s-o omor, dragilor

Ei, si mi-au inchis-o cu chiu&vai. Ei, dupa aia a venit ziua in sine, cu ale sale te miri ce pe-afara, prin oras, dar seara de bucurie si de drag de bratara nu mi-am mai dat-o jos. Rochicioara de noapte, pielea caldă si brătara. Dimineata urmatoare m-am trezit, prin pat m-am mai miscat, m-am ascuns de lumina, deci nu chiar imediat. Dar dupa aia ruina: m-am uitat la ea. Nu stiu ce m-a apucat ca am inceput sa ma simt strangulată. Si dai si dai, sa mi-o smulg nu alta de la mana, nu mai putea mana sa respire! M-am enervat, recunosc. Futu-ti gura ta de bratara

Pacat ca ma enerveaza, altfel e o bratara buna

Radiograma

Daca unui baiat i se face pofta de inimuţa lui intreaga, el o trimite pe fată sa-si faca o rază. Radiografie care sa-i demonstreze ca injumatatirea ei nu a fost o masura drastica, ca se mai intampla. Ca nu-i un capat de tara, ca-i in stare buna si sa se intoarca bineinteles cu dovada ca aripa dreapta instrainata e tot acolo. Baiatule, sunt radiografiata si imi arata ca bucaţica fiind de felul ei (de felul meu) deschisa si distractiva a primit surprinzator, la modul literal ca sa vezi, undele electromagnetice, traiectorile lor luminoase, stai... S-a desprins prin cunoscutele contractii ritmice de locul stang cu pricina. Si acum pluteste. De fapt cu ocazia aceasta se observa cat e de colorata si vie. Mi se spune ca doctorii o sa faca tot posibilul, dar probabil ca io o sa ma intorc cu mana goala, fara inimografie. Treanca fleanca
Mai bine incerc sa reprezint acasa in Paint, ce-am vazut cu ochisorii mei.

(cand faci cadou din pricina insufletirii o cămăşuţă mâna-ntai e foarte frumos. bear in mind: ceaidatrămânebundat. incredibil, crocolili! hai cu finalul parantezei inutile. hai ca vin)

Mai bine pe drumuri decat asa

decat asa acasa, ma refer. Stergand praful si spargand drăguşoare intacte! Azi, am sters praful si ceainicul de pe faţa pamantului. L-am nenorocit, l-am luat frumos si l-am dus langa suportul de floare. Graveyard, skeletons, grass, flowers
Nu pot fi de-acord. Faţă a pamantului, scuteste-ma:

Oricum. Dupa aia m-am asezat langa ele pe scaun. Eram daramata

Umbra de crocolili

portiune de dale din spatiul sufletesc racoroasa si intunecoasa unde razele de lumina n-au reusit nicicum nicicum sa ajunga.

Queen of the boy

poza aceasta mi-a facut-o un baiat cand mi-am intors privirea de la o panorama intinsa la poalele unei cetăţui. cand am auzit un bliţ am tresarit si l-am vazut pe acest baiat de care spuneam pregatit sa joace teatru. se prefacea ca e ranit, semi ingenunchiat cu mainile intinse spre mine, implorandu-ma sa il ajut, sa-i deschid portile. tinerii care se plimbau in seara aceea se indepartau mirati de el, in schimb eu vedeam cum aceste trucuri ale lui, vechi de cand lumea, escaladau cu pricepere tot mai mult din ziduri.
asa ca brusc i-am intins mana sa ma ajute sa cobor, cu picioarele pe pamant ca sa ma indepartez de el, acum era randul meu
de printesa mirata

Azi ma simt ca o ursoaica intoarsa invers

Gâză cu elitre false

Dincolo de geam in libertate se afla temperatura in Fahrenheit din aer. In functie de cat zumzăi tu sau bâzâi. Formula care, apropo, pe tricoul profesoarei de zoologie Celice e imprimata si scrisa gresit. Raftul Denisei.

unde N = numarul de zumzete al gâzelor/ minut

Adresa mea

De dreapta

Aseara a venit tropman pe la mine. I-am dat sa bea Teddy, am fumat impreuna tigari in frig, am incercat sa mancam un pomelo foarte verde, dar apoi nu stiu ce mi-a venit ca i-am zis: hai sa ne masuram. M-am speriat foarte tare, tropman probabil s-a ofticat. Ca mana mea dreapta e mai lunga decat mana lui stanga! Apoi ne-am masurat iar, ca poate era o eroare, ca poate nu ma lipeam cum trebuie cu degetele de el, ca poate ma inaltam eu pe varfurile picioruselor si depaseam prin efractie concursul. Sincer, tropman?

Cand ne-am masurat iar, insa de data aceea cu mainile noastre stangi: mana lui de baiat era mai mare! Atunci n-am mai stat pe ganduri si repede, ca intr-un silogism, mi-am alipit degetele mijlocii (stiti pozitia de romb, degetul mare indepartat la maxim de cel mijlociu iar spagatul lor pus fatza in fatza cu cel al mainii opuse). Mi-au curs lacrimi pentru ca mi s-a parut foarte bizar ca mana mea dreapta sa fie mult mai lunga decat mana mea stanga. Azi am luat un liniar si am masurat. Are dreptate tropman la telefon, nu-i mult un centimentru in plus. Dar e dubios sa vezi, asezandu-le in oglinda, ca degetul mijlociu drept depaseste. De parca ar iesi dintr-o plapuma ce i-a ramas mica.

Oricum, de faţă cu tropman mi-am facut o revizie corporala. Ne e clar amandorura. Sunt o dubioasa de dreapta. Mana dreapta mai lunga decat stanga, piciorul drept mai gros decat stangul, ochiul drept de alta culoare decat stangul. (pe toate flancurili: lungime, grosime, adancime!)

Inel

Stomac cu pasari flamingo

Eu pot sa mananc milioane de felii de "salam cu mustar", felii intinse pe rezervatii intregi de paine. Mancarea mea preferata. (feliile de salam neaparat cu diametru de disc; mare vreau sa spun)
Ce sa mai, stomacul meu si lacul Nakuru, din Kenya! Oferim alge si enzime pe kilometri intregi.

Baieti de randunici

Nu-i cunosc nici eu foarte bine. Venim din lumi diferite. Ei pun probleme tot timpul cu picioarele pe pamant, noua ne place sa ne cocoţăm inconstiente. M-a pozat cand ma pregateam s-o-ntind din căsuţă. Nu mi s-a mai intamplat, eu tin secret felul meu intim de-a fi. A inceput cu degetele. Grozav cum le tineai strans, exclameaza. Troscoţel, nu te ambala ii scriu, stejarul e robust, dar patern si simbol al vietii. Au o obsesie curioasa, le plac ciripitoarele de tip intuitie introvertita. Saracii, de fapt au in cap senzatie introvertita. Si lucruşoare imposibile! Rochiţe, gheruţe, calatoriile noastre abstracte prin lume. Acum stau intr-o tensiune adanc bifurcata, astept sa imi trimita iar mail, sa vad cate poze si pretentii mai are cu mine!

Imi raspunde: coţobâră, cu talie mica...si se opreste!

Lihnitilor, nu e bine de noi garbovite

Am adus dovezi, ca nu ma credea unul altul. Poftim! Gatitul si oalele, chiar si-un un simplu ibric, provoaca cifoza! Cocoaşă, pe literele ei. N-ati fi zis, stiu.

(in sensul ca pentru unele cotoronsiţe, gatitu-i o povara. sa ne-nveseelim!)

Pisici calduroase

Pacat ca nu se pot poze de tot felul. Pentru ca uite, acum mi-ar placea o poza cu burta mea calda. De la orele in sir in care am tinut laptopul pornit si navigat.

Testăriţa

Blogăriţa vrajitoare isi pregateste tiptil tiptil licoarea magica. Mai e practica lunga pana la desavarsita alchimie, insa presimtim, silinţa si dragostea e totul, germenele oului in galbenus, scintilla, scânteiuţa sufletului. Insufletirea cu care tanara vrajitoare incalca legile de prestigiu inmoaie nespus dusmania celor patru elemente implicate, orientandu-le intr-un anume sens participativ, limitandu-i sensului pe cat posibil nazuintele desarte. Sens care mai departe inregistreaza o independenta ciudata, o crestere.
Nu mai tine de priceperea lui crocolili, cresterea se intalneste la fel in om cat si in soare si in plante, motiv pentru care adeptul poate crea licoare pe seama acestei virtuti universale.
Doar o inghitură (comentariu uite, in mentalitatea moderna) si clickaririle prind proportii dramatice, doar o inghititura pe zi si fiintisoara nu se mai poate dezlipi de blogul acesta. Realitatea interioara si emotionata a fiintisoarei instapanite se proiecteaza exterior ca predestinare de vizitator. pe crocolili! Stiu, pare outrageous pentru o minte exigenta, dar reamintesc, aici e tendinta de vrajitorie si conditionare magica. Chiar daca potiunea e inca in testari, pazea!

Ma duc sa-mi curat negreala. Acum sunt neagra ca taciunele; ah!

Lobby

Aseara fara sa imi dau seama am desurubat un om. Doar invartindu-i usor lobul urechii stangi! Eu doar citeam concentrata dintr-o carte. Iesit din ţâţânile lui biologice si rationale, desprins din dispozitivul cibernetic fix, omuletul se deslusea perfect. Cer senin si stea fierbinte de mare! Vorbea moale cu multe vocale, plutind emotionat prin camera. Nu mi-a venit sa cred

Cartea n-am scapat-o niciun moment din mana, sa nu-l sperii.

Aseara cand ma demachiam, ce sa vad

un calut de mare (more precisely, a dwarf seahorse) din gama L'Oreal, Derma Genese

Calutii de mare sunt inotatori slabuti, asa ca prefera sa se odihneasca in zone de corali cu verdeaţă sau sa atipeasca de-a lungul unor cremosi obrăjori marini. I swear

White leftovers

Brate din ciorăpei albi, aproape transparenti

Ilustram mai departe adunarea pusa la cale de Ramona

1. J.R.R. Tolkien
- Privirea ta napadita de emotii ma invaluie intr-o milostenie calda. Te gasesc mandra, mandra si rece, ca zorii unei zile de primavara timpurie, neajunsa inca la rangul de femeie. Ingaduie-mi, dar, sa privesc acest miracol inflorind sub ochii mei, fara a ma incumeta sa ating ceea ce inteleptii ar numi desavarsire.


2. Bukowski
- ah, mami, ma jur, ce cacat ca a trebuit sa-mi propui tu asta, cand ar fi trebuit sa-ti pun io cutitu' la beregata si sa te violez. da, jur, am coaiele cat casa si ma gandeam cum pula mea sa fac sa nu mai intru a saptea oara la inchisoare. baga-mi-as, e bine, ma simt ca un betiv caruia i s-a intins cea mai mare sticla de scotch din lume, o sticla cat casa, sa-nnebunesc.

3. Kafka

- Aceasta intrebare il retinu pe K. mai mult decat ar fi vrut. Era ca si cum ar fi asteptat un raspuns la zambetul ei si, acum, neprimindu-l, s-ar fi trezit. Era prea tarziu sa mai balmajeasca ceva. Era prea tarziu sa mai salveze situatia. Ii privea rochia nepotrivit de incarcata si se gandea ca ceva necurat se petrecuse acolo. Ca si cum el, dintr-un barbat intreg, se transformase pentru cinci secunde intr-o stana de piatra.

Poză razbunatoare, invers!

- Ce generos, ce galant! Tu, cerand voie unui barbat! Nu te recunosc deloc, fata cruda!

Resort pe fundal sufletesc intunecat

Guriţă de cursa lunga

Apropo de masini. De ce nu exista kilometraj de pupaturi? Da, exact, cand baietii se plang si sa taraie pe langa piciorusele noastre, ca-s neiubiti & negingăşiti, cand relatia-i pe ulei si iute vrem s-o schimbam cu alta, cand ultima dorinta de implinit din casa e plina de nerabdare ca un pneu de propriul sau aer comprimat, noi, fetele, sa scoatem kissometrajul din poseta: baiatule, uite cat te-am pupat in ultimii doi ani!

("numa' io stiu cat te-am pupat la viata mea"->asta in cazul unor fete cu usoare tendinte auto persecutoare)

Sau, pe de alta parte: pupici ca un fel de kai putere. Un instrument sa usureze decizia baietilor ce dau tarcoale. Cati pupici putere, aceasta gagica? In sensul ca, oare e iubitoare de cursa lunga sau nu?! :)

Batrana desculta

Am imbatranit si mi-am taiat ciorapii. Trei perechi de ciorapi colorati mati. S-ar putea interpreta in sensul ca de acum incolo mersătura imi va fi mai libera. Fara restrictii.
...
Incredibil, daca talpa de ciorap poate fi considerata restrictie!

Gramezi de ani

una de trecuti si una de netrecuti (slava!)

Cateodata in background se intampla niste ciudatenii! mici, da niste ciudatenii

mai clar: un rotocol subit de ganduri, vîjîite intr-o dimensiune ca o minge dintr-un material, nu stiu exact ce fel de material. instant (intr-o cercuitura intima, ca un spasm, ca o palpitatie) simti cum mingea trage o tura de rostogolire. stop
astfel circumferintei i s-a mai adaugat un strat cu volum. de exemplu ce strat s-a adaugat mingii mele (?) cand cineva mi-a zis
-hai, nu ai chef sa ne plimbam pe undeva?!

pai stratul acesta:
Te duci tu pe undeva si dupa aia vii de acolo incoace?

Piciorul de plecare racit

E foarte periculos sa racesti cand esti pe picior de plecare. Sansele ca raceala sa se raspandeasca in no time si-n organism sunt mari. Si esti ruinat. Caci cum mai pleci?!
De aici, hodoronc tronc, lucrurile iau o intorsatura urata si drastica: eu in viata mea nu prea ma bazez pe numarul 5 (extremitatile) si pe oamenii biologici. De obicei apelez la numarul 4 (functiile psihice) si la reflexivi.

a finalizat (acuma zau, ce-i cu meniul in romana al blogspotului-"salvati ca postare nefinalizata"?),
marea simpatica


(si nu e numai unul. erau mai multe, dar degeaba acuma)

Balante care adapostesc flacara

corpuri sferoide de culoare alba montate (chitite) sa ilumineze, sa aprinda, timpuri profetice care se taraie greoaie pe stradute intunecoase, pasi subtirei (asta-i crocolili) in directia unor resurse care zac inconstiente, globul pamantesc atipeste, i se mai intampla aceasta tulburare cand cineva sfideaza mersul lucrurilor din directia acelor de ceasornic, inchide pleoapa ucigasa fix in dreptul lui crocolili, nu e in stare sa asiste treaz la dezgropari de trecut, sferoidele albe fara putere se sting, crocolili se sprijina de suportul felinarului, asta-mi mai lipsea, baga-mi-as. (o pleoapa hard core). si-a gasit si ăsta cand sa atipeasca. crocolili ajunsese departe. pare-mi-se pagina 12, cautare de felinare pe google. nu stiu exact care-i faza

finalul: a trecut vremea cand felinarele ardeau in strada. acuma cine stie, poate numa' in casa, clar la o scara mult mai mica. ocazie cu care se spune, cica chiar si-asa doar in cazuri de mare noroc, c-ar fi lumina ochilor. balantele sau felinarele? felinarele, tootsie...

Si la mine ploua, ana

pai mai ales din pitici de ploaie rosii

Vreau sa zic inainte de toate ca: Bun venit, crocolili!

:) Acum sa luam loc si: ascultati-ma putin
In orasele mici sunt vizibile lucrurile mici. Asta-i toata smecheria. Din cauza asta cred ca devin si importante. De fapt in orasele mici lucrurile mici stau in picioare. De exemplu prajiturile Indiane (un fel de Tri-Benzo-Comportamentil pentru boala mea). Zic si io: de ce doar aici am senzatia ca regulile exterioare sunt atente la regulile interne ( personale), vreau sa zic de ce doar aici ca regulile exterioare nu-s moguli?! Nu stiu. O varianta ar fi cea reductiva, varianta care ar cam anula intreaga idee a textului: vai, ce tare e intr-un orasel mic, orasel in care, bineinteles, autoarea blogărita subiectiva locuieste. Dar nu. Important, deducem, important e ca in fiecare dimineatza, obzedata de crocolili de dulciuri poate sa isi cumpere cele trei indiane din frigiderul transparent al magazinului Vera. "cele", da. Asta-i toata ideea de consecventa. Si chiar daca numa ea e, e bine si asa. Dupa cateva zile iti dai seama ca te poti bizui pe numar, pe pofta, pe numarul indianelor, corect, brusc pe mai multa securitate, iti dai seama ce proportii pot prinde lucrurile suficient de pasnice?

Sar: Al cui o fi o fi chistocul de kent8 din fatza bancii? E acolo de doua zile, seri mai degraba, loc unde, printre copacei si iarba verde, ostenita de crocolili fumeaza si ea cate-un kent4. (come on! in orasele mici oamenii mai si fumeaza, nu-s chiar sfinti!)
Inca ceva si gata: daca intr-un oras mic se renoveaza un apartament, pai apartamentul vecin (sa zicem al lui crocolili) face crize impreuna cu toti posesorii aflati inauntru. Zdravan, zdravan se cutremura creierii cand intr-un oras mic se renoveaza un apartament. (daca intr-adevar acolo se contruieste un apartament in forma de cascaval cu gauri, atunci they better take a flying fuck to the mooooon, right now!)

un ceai mic, la culcare

Mutonache sau MutzUnache

Si cand te gandesti ca exista oameni atat de exacti. Oamenii empirici si nominalisti (sau marxisti leninistii, la misto, ca sa ne distram!) corecteaza chiar si abaterile de pe langa apelative, jucarii si diminutive (plus alte "ciuci mucii". sa-i ametim si mai si!). Ei nu inteleg ca-i vorba de-o lume in care tocmai regulile sunt cele caraghioase. Vreau sa spun, cum sa nu-ti fie dragi acesti oameni?

dupa cateva clipe, acesti oameni:
-tie ti-ar conveni sa zica cineva ciorli borli?
(in loc de "ciurli burli")
-adevaru-i ca nu

larevedere!

Mare atentie! Crocolili si soferul de ratb

Am o apucatura. Imi place sa circul la negru pe ratb. Am bilet, dar nu-l taxez. Stau lejer (sau cu putine emotii. nici nu se vad) si sunt foarte atenta la drum. Cine se urca si cum e imbracat, daca se inchid bine usile. Ii cunosc pe controlori, credeti-ma. Am un prieten, tropman. Cand calatoresc cu tropman, e chin. Tropman e foarte corect, o statie daca mergem, taxeaza. O statie, tropman! Lasa-te pe mana mea. Nu ma las pe mana ta, mana ta nu composteaza. Asa ca sunt nevoita sa il privesc cum composteaza cele doua bilete lipite laolalta, dintr-un sut. E fricos, degeaba. Plus ca nu vrea complicatii. Mie mi-ar placea. Sa vad cum ma descurc si ce inventez daca-s prinsa, lao adica. Daca nu-mi iese, platesc amenda, mare scofala.

A platit crocolili vreo amenda pana acum? A platit, dara. 2 + o mită invelita intr-o foaie alba. (cand era mai mica si controlul a prins-o fix langa casa. a telefonat dupa colega de casa si colega a coborat cu mita. mare noroc!)

Ei, cum asa?

Cred ca sunt singura blogeriţă din zona (?) care a ajuns la serviciu din cauza frigiderului. La timp vreau sa spun.

Nu e narcisism, e altceva

In aceasta poza autorul vrea sa spuna ca daca crocolili se iubeste pe sine atunci ea va dobandi cum se cuvine un punct ferm de pornire pentru iubiria pe care vrea sa o ofere altorganisme.

Acuma gata, nu-ti mai pasa, crocolili

Imi luasem oja rosie (lac rosu) intr-o zi. Mi-am pus-o in geanta ca sa uit de ea a doua zi la serviciu. Cand am ajuns a doua zi la serviciu n-am uitat si am scos-o din geanta. Am pus-o dupa o ilustrata, pasul 2 de uitare. N-am uitat. Stai sa bagam ceva si for the record: Munca, munca si iar munca! Imi era o pofta zdravana sa imi fac unghiutzele cu lac rosu (oja rosie). Ma uitam la culoarea naturala, rozalie si ma simteam worthless. Era foarte dimineata si m-am facut. Cand cineva, ce sa vezi?? Ce miroase acolo? Ce faci, crocolili? Ce fac? Nu stiu, miroase a acetona. Si aveam numa' o mana facuta. Mersi beaucoup! Mana stanga o aveam.
Degeaba, ca nu mai aveam stare sa raman asa. Asa ca m-am dus la baie, am asezat sticlutza pe gresie, am dat drumul la apa, si m-am pus pe treaba. Fetele stiu. Una e sa te vopsesti la mana stanga si alta e sa te vopsesti ciuci in baie la mana dreapta. Ca sa nu zic ce ma mai supara ca n-am acetona. Sa curat frumos marginile degetelor mainii drepte, sa arat bine. Dar ce era sa fac? Am iesit din baie, poate cineva voia ceva cu mine. Aratand cum aratam, cine voia ceva cu mine voia in continuare, nu? La o adica :)
Azi mi-a mai sarit culoarea pe alocuri si m-a apucat o pofta sa ma refac. Dar e tarziu. Plus ca plec, am demisionat, stiti.

Cum cauta fetele disperate sa se tunda

pai cauta cu semnul exclamarii! Foarte, foarte funny.

Crocolili neinduplecata sau de piatra se mai zice

Ce faza

Fix azi cand is trista sa-mi scârţâie papucii la serviciu. Asta-mi trebuia. Cand esti trist ar trebui sa accepte sa vii in şosete

Ceva tare, va rog

Timpul plictisit e de tipul posesiv. Tipul invadeaza si se instaleaza cu toata sandramaua. Minute, secunde, copil, purcel. Ti le baga pe gat. Si dai si bea, si dai si bea, minute si secunde. Se ingramadeste cu totul, cum sa mai primesc, somatic or cerebral, semnale ca fii aia sau aia. Am copil, purcel in mine, crede-ma in genunchi, vorba unui taximetrist. Nu mai primesc. Ma trezesc (cu ultimele resurse dosite) ca sunt molypsita de timp, chioraie si ticaie inauntru minutele si secundele lui, baute de mine laolalta ca potiune. Sunt un cronometru din carne si rotite. Stau cuminte si ma bucur de timp. Sa-si faca efectul. Sa-l simt pe tot. Pentru ca asta-i faza, de fapt. Sa inghit timpul, sa rezist farmecelor vrajitoarei Muncii care cauta (ohoo, de cand cauta) sa ma inlantuie, sa-mi fure libertatea. Sa ma transforme intr-un animal s.! Ai de capu' ei...


-normal c-am inghitit tot, caci drept urmare

Uite care-i treaba daca ma mai enervezi, shut up alb!

Of, mai Freud

Cu cateva ore inainte de 15 septembrie

Il stiti pe mirko. Stiutorul. Iubitor de intelepciune. Pai intre salbaticii astia mici, coborati de pe televizor, e mancat, saracu.

Acum sa bem putin ceai, trepadusilor

O sa ne fie tare greu cu Bardamu si Philip R., n-au maniere si nu stiu sa traiasca intr-un mediu organizat, cu reguli si doamne invatatoare.