Bunul meu prieten, troppman, nu intelege de ce cand vine pe la mine eu ii zic uneori:
-ce faci, piuliță?
Că ce inseamnă aceasta? (in cadrul Bărbătiei sale, oare? intreb io incet ca sa nu s-audă) Inseamnă, scriu in continuare, fara aliniat, un semn distinctiv (deosebitor) de afectiune, insa care trebuie inrolat cu atentie&migală in cadrul marelui mecanism pereche, numit Prietenie. Mai ales ca troppman e genul de fiintă care se inşurubează cu greutate, fiind, in ansamblul pomenit, piesa cu filet interior (vezi Jung). In schimb, Crocolili, piesa şurub, are nervurile (nu nervii!) elicoidale dispuse exterior. Iti imagiiiinezi, troppman, cum in miscarea lor rotativă, mulurile metalice formează elice ce ridică in aer mecanismul mai sus pomenit, imprimându-i astfel, sufleteste vorbind, starea de Creatură cu aripi? Prietenia pluteşteee, pe bolta cereascăhă, c-o aripă de piuliță si una de şurubică.
Ieşiturile (proeminentele, protuberanțele) de pe membrana-i fragilă, conferă rezistentă suplimentară, zborul sa nu i se frrângă. Asta-i tehnic vorbind, latură a creaturii care nu prea interesează...
Seara când mă duc în balcon să închid fereastra mă uit la pisica de la
blocul de vizavi stă pe bancă și așteaptă (poate mă așteaptă pe mine să
închid ferea...
Un comentariu:
nu pot sa cred ca tace chitic!
Trimiteți un comentariu