Ma crezi ca inşurubez prietenia cu mâna goala la o adica?

Bunul meu prieten, troppman, nu intelege de ce cand vine pe la mine eu ii zic uneori:
-ce faci, piuliță?
Că ce inseamnă aceasta? (in cadrul Bărbătiei sale, oare? intreb io incet ca sa nu s-audă) Inseamnă, scriu in continuare, fara aliniat, un semn distinctiv (deosebitor) de afectiune, insa care trebuie inrolat cu atentie&migală in cadrul marelui mecanism pereche, numit Prietenie. Mai ales ca troppman e genul de fiintă care se inşurubează cu greutate, fiind, in ansamblul pomenit, piesa cu filet interior (vezi Jung). In schimb, Crocolili, piesa şurub, are nervurile (nu nervii!) elicoidale dispuse exterior. Iti imagiiiinezi, troppman, cum in miscarea lor rotativă, mulurile metalice formează elice ce ridică in aer mecanismul mai sus pomenit, imprimându-i astfel, sufleteste vorbind, starea de Creatură cu aripi? Prietenia pluteşteee, pe bolta cereascăhă, c-o aripă de piuliță si una de şurubică.

Ieşiturile (proeminentele, protuberanțele) de pe membrana-i fragilă, conferă rezistentă suplimentară, zborul sa nu i se frrângă. Asta-i tehnic vorbind, latură a creaturii care nu prea interesează...

Deci ca sa stiti, uneori, de multe ori, blogurile voastre sunt pline de conurile si bastonasele lui crocolili

care, poposind de pe nave (unde) de lumină reflectată, inundă (pe nesimtite!) posturile voastre prea frumoase cu pigmenti de luteină, nu va speriati, totul e la nivel infinitezimal si pentru protectie impotriva radicalilor care umbla liberi cu un electron necombinat, neimperecheat, conditie de dezechilibru foarte serioasa tinand cont de natura insemnarilor dumneavoastra, aceste peisaje de bucurie, foarte Fertile, c-un continut ridicat de sanatate si luminozitate, orbitand printre reziduurile toxice din mediul inconjurator (blogosfera). Nu vrem celule mutilate pe panou, adica in blogroll, asa ca privirea antioxidanta a lui crocolili pune la dispozitie electronul lipsa, fara sa se transforme la randul său in radical, decat poate intr-o microlipsa de modestie.
Voi nu stiti, dar pe langa operatiunea de Ființisoara-Protectoare exercitata, mai e si cea egoista, de curată Poftă, de ospăt blogăricesc, caci aceste milioane de formatiuni, bastonasele si conurile se intorc cu imagini foarte clare, pe care le descarcă in mica depresiune din centrul retinei lui crocolili, desi o complicatură de optică, nu intru in detalii, foveea centralis, locatia nu este deloc intamplatoare, ci uluitor de fotosensibilă. Ca printr-un miracol al stiintei si-al predestinarii, elementele optice si electronice se intersectează la tanc cu zonele voastre, astfel incat aberatiile optice sunt minime, Intelesul survine, in spatele peretelui globului ocular se petrec sclipiciuri.

Se nasc reactii chimice, navele intoarse in mediul cu umori, din pricina interferentei si-a refractiei, intra inapoi in porturi putin indoite (ca un creion intr-un bol de apa), cuvintele si filele rasturnate prin cala prismatică sunt netezite si repuse in picioare la loc de bratele impulsurilor nervoase muncitoare, ca sa circule mai departe cu viteză (din pricina nerăbdării) prin linii moderne de transport, nu de RATB, ci de Axoni, cabluri invizibil conectate la sistemul complex de blogariceală. In sigurantă invelite in teaca de mielină, insemnarile ajung proaspate la Creier, gata de infulecat, de cotropit. Se creaza Instant un fel de dependentă.

lupa cu inimioara de Aur din mijloc merge la aceste bloguri ale mele pe care le citesc, si prin care, Lumisoara inconjuratoare se vede foarte diferit. c-un Lux de amanunte speciale
-ana, pentru ca lupa ei formeaza foite colorate cu balerine care nu inceteaza niciodata sa pluteasca. au mânuțe care ma ajuta din cand in cand, sa ma ridic, sa zicem
-luiza, pentru strasnicia dragastoasa vizavi de Chestii, Nesupunerea sub Ocupatia Comuna, pentru ceva-ul foarte-foarte sufletist
-ramona, pentru multe, dar in perioada asta pentru super freza care-i vineeee
-alexandru, pentru stiintificitatea lui foarte foarte calduroasa si umana. pentru intelepciune si limpezime, sic!
-ora 25, o ora suplimentara, Iesita din comun, care se curbeaza, aplecandu-se in aerotropismul ei, peste foicica bidimensionala cu 24 de capete, invaluindu-le pe toate laolata intr-o noua viziune, care le descrie mult mai strasnic. mie nu-mi reuseste
-pilulele. particulele ei feminitate sunt foarte aburicioase, se lipesc de inima desenata pe lupă si o fac sa transpire, sa se foiascăă
-mi, pentru ca mi-e foarte draga. plus ca e si ea fire de specialitate
-Rigel, pentru mister
-zum, pentru nazdravania ei politicoasa si energia luminoasa, de culoare galbena, cu care ai dori sa legi prietenie
-placeri si zile, pentru ca e o pisica, ca si mine
-urmuzz, pentru robustete
-alex moldovan, pentru mestesug in scris, alaturi de ora 25
-liar, pentru sonorizare


-no fun, pai pentru căăăăăăăăăă...

Aeronave pline cu praf de scrâsnit

-Descărcati pulberea cea fină, le-am poruncit șoriceilor!
-O sa va placă, stăpână pisică crocolili, acuma ce-au aterizat aeronavele, mi-a strigat Dorinel imitand miscarea de ungere a umerilor si-a bratelor de fată, cu sclipici sau cremă. Bine fixat in hamul lui de alpinist, survola pervazul de la inaltimea unui fald stâncos al perdelei, in timp ce restul de doi soricei, utilizand microscoapele lor electronice preferate, primite cadou de ziua lor alaturi de cate-un tricou negru, bombardau cu electroni incărcăturile proaspăt sosite, verificând textura, calitatea si cantitatea enormă de pudră fină. Eraaaa o luminozitate in zonă, toti eram fericiti! Ma rog, șoriceii de la sol erau cam ofticati, caci la dimensiunile lor reduse, microparticulele de pudra Roz de pe nas si gât se ingramadeau de zor, ca dementele, să pună la pămant Ținuta lor de bravisimi masculi.
Partea nasoala a fost ca, la final de zi, a trebuit sa le pun picături in ochi, iar printre picaturi, multe multe vorbe de alint si iubire. Ideea sa foloseasca tocmai cu această ocazie microscoapele electronice nu s-a dovedit cea mai bună, cantitatea de 2 milioane de ori mai mare de sclipici ce-a reiesit i-a torpilat complet, până si ansamblul de neuroni care conduc influxul nervos de la retina la lobul occipital erau musluiti toti in pudră fină. Nu stiu ce fel de incrucisare o să mai...
-chiasma optică, stăpană? va zicem noi: fiasco optică!
-...

Io, crocolili in tot timpul asta, deja nu mai puteam de pofta. Ma gândeam la pulberea cea fina, cu miliardele ei de particule elementare, ma gandeam cum o sa privesc minute si minute in sir aceasta desfatare, aceasta Uriasă Aglomerare. Cum, in cele din urma si-n cele din secret, o sa sfarseasca scrâsnindu-mi printre dinti. O sa am de rontăit pânăhăăhă-hă după iarnă (cam metalică pe alocuri, though!). Cum spuneam, din pâcate, plâcere savârsită pe ascuns, ca nu prea se gasesc semeni sa inteleagă. De-abia asteptam sa adoarmă soriceii, săracii, sper ca bine incălziti si inveliti in impresia lor c-au muncit pentru o Crocolili cu coapse si umeri strălucind vaporos in sclipici de seară.
-Lasati-ma cu asta, le ziceam cu gura plină, in gând, fraiericilor

Orisicum, in toiul noptii, i-am mai verificat o dată, dormeau bine mersi sub pat, sforăind prin toate Concha nasalis superioare, culcand de fiecare dată dendritele cu cili, la pămant (?). Deci ce să mai, eram cu totii nanotransmisii de fericire, eu, rânjind cu capu' in jos, cu dintii mei plini si scrâsnind a stim-noi-ce, ei, rotindu-si ochisorii intr-un REM ocrotitor. Of course, prin intermediul nostru, Masinăria cea mare rula bine mersi pe timp de noapte, cu toate miliardele de rotite unse si puse la punct.

Buburuze pe genunchii ei

Ploua pe crocolili si erau buburuze de reumatism pe genunchii ei. Sărăcuţii...

O doamnă foarte bătrană pe dedesupt

Mie-mi place sa port poale! Rochiile (nu rocile!) sa aibă cat mai multe șisturi si foițe dantelate pe dedesupt sau măcar un singur set de falduri, si, prin intermediul Acesta, eu sa stau cuminte, sa zicem picior peste picior, pe propriul scaun in bucătărie, răbdatoare, picior lânga picior pe o canapea intr-o sala de asteptare, picior lungit peste picior formând un cleste de unghi zero (lipicios cand e cam cald), constiincioasa citind (tânjind!) sa-mi imbunatatesc Cunostintele, sau, intr-un final, moartă de oboseală, si atunci cu picioare dispuse in formă radială, ca razele unui cerc cu centrul in mijlocul intunecat al clopotului din bumbac moale, lung pâna-n pământ. Toate, toate aceste picioare, fără se se vadă. Bunica Maria, oare de la tine mi se trage? Si-n adevăratăta adevăratăta incheiere, poale cu tiv parfumat de aur pe care sa le suvâlc in mâna deasupra picioruselor cand cobor in fuga treptele infinite de almaz ale crepuscularului castel
Ceee, nu mă crezi?

Fluturoză

Vai, nu m-am gandit la consecințe! Am sărutat un fluture de zahăr ars pe gură

Podul de fier

Podul de piatra

Cateodată ma cuprinde așaaa un sentiment de trăinicie, de zici ca tocmai ce s-a terminat de construit si finisat un Pod de piatra inauntrul carcasei care este ființișoara mea.

Fructe de mare

Cunoasteti specia de cordate Activia musli cu caise sau musli cu capsuni. Specie mică, butucănoasă, traieste in grupuri de cate patru, alipite intr-o centură in forma de cruce. Se fixeaza pe rafturile stancoase ale frigiderului Atlantic, printre anemone cu pistrui rosii, salam, raide bentonice, bancuri de coca cola la cutie, sunculite, pate, zooplancton la greu. Lăsand asta la o parte: ce placere sa distrugi simbioza, sa pocnesti in doua entitati separate marele organism care le tinea imperecheate, ma rog, cuaternizate. Să pocnesti iar, mai departe, intr-o singura entitate, specia deja maltratată si dezrădăcinată. Pur si simplu se aude clar cum pocnesc oscioarele sistemului, se si vede, cum, șuvoiul lu' Gura Apă duce la (o) vale notocordul facut țăndări

VanVeen

Apropo, licuricii te ard cand se lovesc de tine?

Micul Sărumînă

Iubiri dificile

Ca sa vezi, azi dimineata m-am trezit imbratisată c-o furnică. Si era necoaptăă, necoaptăă dimineata, că prin sistemul fizic al geamului se vedeau cîmpurile de forta ale rîndunicilor Beloniforme, electrizante, ținînd piept trogărașilor undițari care le ridicau rochițele hialine in timpul trilurilor (cu spinii lor dorsali, cioturosi, dar luciferini totodată, bioluminescentă special pusă la cale!). Ieseau scîntei, vedeam. Sub ei si sub hărmălaie, orele (nu stiu de ce, dar bag mana-n foc) umblau fara tocuri, sumar imbracate, doar pe vîrfuri de unghiuțe lăcuite, acoperind teritorii ce-n metri dadeau maxim doua trei lungimi de pendul gravitational, dar, ăhăă, ce conuri solare si abisale din pespectivă siderală. Pe varfuri sa nu trezească cochiliile cu omuletii, sa-i pună la rand si sa-i indrepte spre Munca. Si ne tineam strans in brate, adica eu o tineam strans intr-ale mele, ea ma tinea in niste liniuțe hymenoptere negre si usor gâdilicioase. Atunci, ca ma trezisem si nu-mi venea sa-mi cred ochilor (care, numai ei, sa calculam, cantareau cate zeci de musuroaie de-ale pățaniei de langa mine) am inceput sa imi tin respiratia, sa-mi inghit, hăpăind hăpăind, dioxidul de carbon inapoi din artere, ca mi-era sa n-o pierd, ca mi-era c-o s-o doara spinarea. Cel mai tare mi-era, de fapt, ca n-o pot justifica. M-am intors catre mine, catre conductele, ramurelele si cosuletele retelei vasculare, cutiile, arcurile si tecile mele interne, si le-am facut un semn mic, mic ca m-am inspirat de la un cili de pe traseul respirator, accentuînd cu ocazia asta miscarea vibratila si impunand un ritm dublu de ridicare a Prafului, in fiecare minut 12 grame cu un 1 mm, purificare pe brânci de cili, un semn pentru fiecare globula rosie sa se plimbe cum se cuvine (energic!) in jurul milioanelor mele de alveole, sa fixeze odoiul si sa incarce codoiul. Aici desfasurata, plimbarea nu mai e de joaca, con de lumina & si mai stiu eu ce vrajeală, aici sunt de acoperit cam 400 de mp într-o inspiraţie profundă.
Si totul, normal, doream sa se intample pe nesimtite. Sa nu se prindă furnica, mică si indiferentă, sa ma parasească, iar io, crocolili, sa răman singură si uriasă cu toate aceste procese, cu a mea insuficienta respiratorie ce porneste dis de dimineață

Șosete Hänsel şi Gretel

Șosetele din titlu sunt acele sosete care (de frică, lingam, worship of shiva, desi mira-m-aș, un fel de ogam turistic, retorică, râșniță a unui limbaj?) lasa urme, fârmituri. Ce sa mai, au ele un mecanism al lor, o batoză minusculă incorporată in viscerele de bumbac imi inchipui, care treiereaza de zor. Pe langa fârmituri, produc si scame, si boabeeee, seminteeee, dar mai binee ma opresc din speculat, nu cunosc prea bine terminologia unei recolte bogate. Fireste ca te iei dupa ele, poate au nevoie sa le salvezi, sa le scapi de-o cotoroantă htonică, de-un cuptor de cărămidă, de carii incinse, de multă turtă dulce (de sosete se lipește!). Asa ca ma trezesc, io, crocolili, hodoronc tronc, pornită deja pe urma unor Șosete, c-un prosop umed de hartie, aplecată, foarte curioasă si harnică. Plus descultă! N-accept să mai pun pe cineva pe drum, pe căldurile astea, cineva care poate cunoaste basmul

Picioare cu inimioare

Carevasazică v-am prins cu mâța in sac! Cu degetele in sac! Cu pseudopodele in sac! Cu cilii, cu flagelii in sac! Hai gata! Ce sa mai, asa cum mi-am dovedit odata, de față cu Tropman, am deficiențe, niste aminoacizi nu se transfera, niste tuburi si cisterne, imi lipsesc dintr-o parte niste organite, niste uzine energetice, vai, dar nu si niste călcâie! Până la urmă participatiile, cele două, stangă si dreaptă, la unitatea frumosului corp astral si apoi spiritual (crocolili syzygy) nu rezulta (nu dau) intr-o armonioasă incălecare gnostică, intr-o Poarta zimțată, imbinată creastă in creastă. Vom recurge la retorte, la Mercur si Sulf, n-avem ce face...patruzeci de sâptâmâni, la caldură neincetată si egală data de venter equinus, niste var, funingină, cenusă, chiar si rugină, negreala, roseața, albeața, in final o livră de corp reinoit.
Transcris, pe scurt: sub pat, in timp ce notez aceasta insemnare, am un 38 si-un 39 in picioare, insemnand o pereche de pantofi negri diferiti (?), proaspat cumparati si bine-mersi incaltati. Daca ma ridic in picioare păsesc de minune cu ei, cel mare nu-mi sare, cel mic nu ma strange. Si atunci cum o sa vină asta, cum mai pleacă contributia, de jos in sus, plata obligatorie pentru realizarea Quintei&esentei (elementare), adica ce corp astral mai rezultă din mine daca eu am un picior mai mare (inferior) si unu mai mic (subtil), care chakra pică? Să vezi numa', la Aliniere, o sa fiu la coadă. Mostenire, proastă adaptare, devenire precipitată? Mi-am facut-O io cu mâna mea? Mi le-am facut io cu mâna mea, pardon? Nu inimioareleee. Mai pot spera oare la un transport cu Mine cum se Cuvine, mai ajung eu unde trebuie, unde e necesar sa ajung? Unde, cel mai probabil, doresc sa fiu asteptată?

Si mai ales, cate inimioare iubitoare incap pe-un picior subtil si cate pe-un picior inferior, asteptand sa fie poftite pe Poartă la vale?!

Sambure de scandal

Fiiiix azi! Cand mureaaam de leneee, sa ma jupooooaie de invelitoarea de amorteală, sa ma despice petală cu petală din leneala de aur (din ştiuletele lenelii de aur), din gogoasa inactivitatii de matase, o picatură de roșie, un sambure de perenă! Stralucea la soare pe parchetul gospodariei mele, fara oprelisti. E-n plus in peisaj, firesc am hotarat, trebuie sa dispara. Obisnuita sa ridic firimiturile cu varful buricelor lăncilor inmuiate in jeturi subtiri si argintii de apa cristalina (potabila), punand la cale astfel un mecanism degetar de aspirare si lipire (rapida si eficienta), ei bine, obisnuita cum eram nu mi-a mers cu samburele de rosie, dezamagire ce-a inasprit confruntarea. Pai nu se muleaza! Sferic, dens, carnos, pe-o parte, io, sferica, densa, carnoasa, pe cealalalta parte, rezultă Pace bună! Imi Fuge, deci sa ma apleeec, cu greutateaaa mea de broasca testoasa dupa-un purice, cu carapacea si plastronul adaptate la viata pasnica, sa-mi pun sperantele in dimensiunile reduse (pişpirice) ale restului de planta...

Degete prin etichetă

Si de ce n-ar fi suficient de relevantă, suficient de importantă lumea (bine, lumiţa) vazută printr-o gaură de etichetă? De ceee? Se doreste din public s-o prezint un piccc? Nu mă asteptam, asa că am emotii. Se numeste Tifany Jeans, TFJ, e-un carton negru, lucios in forma de dreptunghi, cu code, size, colour si price pe dos, sir de puncte pentru completare, cateva desene, un vas cu 30 de grade, un triunghi, un fier de calcat, un cerc, un patrat in cerc, astea ultimele, tăiate. In cazul in care nu sunt toate pe lhumea asta doar remarcabile obiecte ceresti care să necesite Uriase telescoape exegeti de grosisment superior atunci avem noroc! Se vor accepta si se vor gasi (nu pe jos!) si acele bunuri (sau deţinuturi) foarte personale, lucrurile mici, microcosmosurile, care, iatătă, se Văd si printr-o gaură de etichetă de jeansi. Incheiere-n cerc, stimatilor: Si de ce nu, sic!

Io cred ca la muste le fug ochii cateodata

Ce ma sperii cand imi fug ochii.
Că dacă haosul acela rotitor s-ar răspandi pe toata membrana unui minut sau, doamne fereste, a unei intregi ore, ca daca lucrurile de Lungă Durată ce se perindă, ce se lăfăie prin faţa mea ar deveni simple instanţe, ce s-ar intampla cu mine, as pieri din pricină de neputintă (din pricina de titirez), m-as prăvăli constransă- prăfăraie si doua bile pe-un covor, pe-un parchet? Ca sa vezi, Io, uriasa, io, moara, cu corpul meu stabil, bine pus la punct, răpusa de betia oculara, vertexul cherchelit si vai&amar. Ce frica! Dar noroc ca de fiecare data ochisorii revin la matca lor apoasă si sticloasă, intre cornee si iris se restabileste domnia civilizata, Vederea e iar săgeată, străpungere, străfulgerare, focalizare si scânteiută aprigă.

Si ma uitam la o muscă prostovană cum se roteste- raportat la puterile Lumii ei modeste- anotimpuri intregi, in jurul candelabrului. La mine n-a durat mult, si m-au apucat nervii. Chiar in halul acesta, muscă hă, fara niciun pic de discernământ, vrei sa te prindă veșnicia si roadele pamantului la mine in casa?! Ei, si cand am apucat-o de umeri, cand i-am tulburat invârteală lenesă, cand i-am taiat cercul cu foarfeca, a luat-o razna, si-a iesit din mecanism. Rotiri in zig zag, accelerari masive, dat peste cap, dat peste aripi&antene, a cincea, strigat la mine direct din trompa! Hmm, am zis cuminte, cum priveam in sus.
Ei, si atunci m-am gandit io, ca, fara sa doresc, am provocat o betie ca-n paragraful de mai sus; putin importă ca una tip dipteră. Am stricat sarmana musca! Acuma ii fug ochii si nu stiu de unde s-o ooopresc...

Vorbe cu semnul exclamării

Cand eram mică ziceam des: fruuuuci, cic-cic-casa, esti guuş, caramba la scara ta, piri-pipo, trag o linie de foc si nu ma mai joc deloc, ai ciulit, trag o linie bună si nu ma joc o tură, mincinoasaaa din căăămin s-a pupat cu moş martin, ţi-ar cheli, cine nu-i gata il iau cu lopata, ma duc Afară, uuuui o ciorăăă, uuuui cum zboarăă, pup-o-n (vai, mai copii mai) sa moarăăă, ti-e ciudă- bagă nasu-n budă, daaacă nu-ti convineee- (vai, măi copii măi), Ţară Ţară vrem ostaaaş peeee...crocolili (oh, nu)
Toate, absolut toate, zise cu semnul exclamarii (!). Nu era, aşaaaa, cu 1na-cu 2uă, de glumă

Stană de piatră

Nu stiu unde ma aflu exact, am Impresia că-ntr-o stană de piatră. Si, desi e strîmt, mai pot înc-o impresie: nu prea stiu cum sa ies
(in brate, cu mine afara)

Pe urmele lui crocolili