lacrimili si crocolili

Sa tot stau si sa te privesc. Sa ma uit dintr-o parte, apoi sa-mi mut privirea in partea cealalta si sa vad ca esti la fel. Sa-mi vina sa te ating usor, cu cel mai usor varf de deget, cu cea mai inofensiva epiderma. Ca-n stanga nu te schimbi deloc, ca-n dreapta se intampla sa ramai la fel. Cu tine, timpul sta in loc, nu gasesc schimbari. Schimb rotirea rotitelor timpului cu cea a ochilor (privirii). In jurul tau ochiul meu se muleaza perfect.Te pot cuprinde fara sa ma misc de-adevaratelea, e doar un fel de a sustine contrastul si pe tine sa te scot cat se poate de mica. Doar sa te privesc. Intr-un fel esti foarte tentanta, din cauza asta as vrea sa te inghit sau sa ma ling de tine pe bot, gandindu-ma ca te pitesti sub buza de jos sau ca aluneci incet in jurul obrazului sau ca te agati ca o stalagmita de cerul gurii, in final depozitandu-te in stomacul meu. Dar m-as lipsi de energia care incepe sa se formeze, o simt. Fireste ca ochiul umezeste, ca te fixez cu o privire umeda si lucioasa, la fel ca tine. Te privesc cot la cot cu materia care te-a facut, asta ca sa ma simt indreptatita. Sa am dreptul sa te urmaresc, sa te pironesc.
Stiu ca esti sarata, recunosc ca nu mi-e straina natura ta, m-am desfatat cu ea in alte dati in care starea mea psihologica era tulburata sau peste masura incantata. Deci stiu ca esti sarata, putin si lipicioasa, ce sa zic, chiar delicioasa. Acum, ca te privesc, bucuroasa ca poti sa stai singura si izolata, ca o mica insula netulburata de intinderea de nisipderma stravezie din jurul tau, n-as vrea sa te apas (turtesc) sau sa te sterg sau sa te intind ca pe-o acuarela. Stiu totusi ca n-ai sa rezisti mult, c-ai sa te latesti pan' sa te diluezi si eu o sa pierd orice forma de-a ta, si asa, destul de fragila si mica. Ca o mica gelatina, cea mai transparenta gelatina scursa dintr-un lichid incolor. Daca ma misc, tremuri si tu, daca ma misc si mai mult, natura ta slaba te imprastie. Deci n-ai stabilitate si-n plus, dupa fapta si rasplata. Tu napadesti ochii, oare as putea sa te strivesc privindu-te, lipsindu-ma de orice scrupule?! Sau nici macar nu mori. Tu pieri sau te inmoi. Usor si transparent, asa ca tine. Te evapori, ca si cum n-ai fi fost. Daca valurile pe care le lasi ar putea fi sesizate, ar fi asemeni celei mai fine dantele. Si totusi, in drumul tau, curgator si unduitor, lasi infime parti, sari cristaline, poate primele furnici dintr-un micron le-ar cara in spate, depozitandu-le intr-un altfel de munte sarat. Ce migala lasi in urma ta.
Atata atentie ti-am acordat, ca in mintea mea esti deja o mica faptura. Cea mai firava. Din lume, din palma, din obraz

Si ce mi-ar placea sa trec prin tine, sa ma umezesc sarat si incolor si poate, un nou ochi care sa ma priveasca fara scrupule sa-mi dea puteri si poate eu sa ma catar in coltul lui, sa stau suspendata o vreme, dand privirii stralucire sau sclipire ca apoi sa ma prabusesc pe obrazul lui, lasand calea unor farame aproape invizibile, sa ma durig crestand mijlocul obrazului cu varsat de vant
Si sa nu ma opresc, sa iau calea mainii ochiului, sa fiu pentru un timp o insula pe-o insula, sa umezesc imperceptibil o mana pentru o vreme, aproape sa trec neobservata, ca-n final sa fiu agatata
de-o maneca, de-o alta palma, de-o batista de unica folosinta. Care sa se bage-ntr-un buzunar, intr-un halat, impaturita sau dosita si in final sa ma arunce
Tu pieri sau te inmoi
in piele, in seri, in acalmii sau la rascruci
Si-apoi revii
in ochi, in batai sau vesti, in perioade de noi framantari
Revii in locul ramas putin sarat, putin uscat


De ce ma plang?