Familia mea se spala pe maini cu un sapun verde, de mar. Sapanul statea pe marginea vasului de portelan, manjindu-l de bule si spume. Sapunul capata clabuci albastri de la mainile cu cerneala de tipar ale mamei obosite si infometate.
Dar nu numai banii innegresc, albastresc. La fel de bine, si anii.
Umblu pe o punte îngustă, cu speranța să mai ajung într-o poieniță - mă
simt tot mai străină de lumea în care trăim, dacă nu-mi găsesc nicicum
locul este f...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu