Familia mea se spala pe maini cu un sapun verde, de mar. Sapanul statea pe marginea vasului de portelan, manjindu-l de bule si spume. Sapunul capata clabuci albastri de la mainile cu cerneala de tipar ale mamei obosite si infometate.
Dar nu numai banii innegresc, albastresc. La fel de bine, si anii.
Se ridică de pe bancă, privi cerul, văzu câțiva nori și asta era tot.
Undeva cineva îi măsura cuvintele, le măsura, dar nu le putea înțelege.
Literatura ne...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu