Familia mea se spala pe maini cu un sapun verde, de mar. Sapanul statea pe marginea vasului de portelan, manjindu-l de bule si spume. Sapunul capata clabuci albastri de la mainile cu cerneala de tipar ale mamei obosite si infometate.
Dar nu numai banii innegresc, albastresc. La fel de bine, si anii.
Era clar că îmi ere sete, dar nu știam cât de sete îmi era. Trebuia să beau
toată apă ca să-mi dau seama cât de sete îmi e. Spre seară norii
dispăruseră și...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu