In unele zile ma nimeresc in parcul de distractii. Azi, de exemplu, am urcat la bordul unei cesti, m-am asezat intr-un fund de ceasca alba, cand farfuria ei s-a transformat intr-o balerina. Ne-am pus pe invartit amandoua. Cescuta nu era de portelan, nu era nici imaculta, dar era de treaba. Probabil ne-am gasit singurele de pe tava electrica, chiar nu ne-am ciocnit cu nimeni. Doar m-am invartit, in pace in timp ce batea vantul. O intreaga atmosfera de treaba. Curentul electric, platforma, vantul, legatura dintre mine si ceasca. Daca as fi purtat o fusta cu volane, cu fir de borangic, m-as fi simtit si mai usoara. Ca o libelula ametita. O sa am ocazia sa port o fusta verde, foarte verde si plisata. Astept, sa vedem ce-o sa iasa.
Intr-o alta zi voi fi pasagera intr-un carusel
Zbor la gatul unui cal mic si prapadit, zbor intr-un zbor electric si scartait si senzatia infinit de libertate. Sau ma rog, trei minute. Sigur o sa zambesc, sigur o sa fie pe fundalul unei parade memorialistice si cu picioarele pe balansoar.
Am si fantezii in parcul de distractii. Unde esti calatorule, sa-ti arat niste prostii...
In schimb, in unele zile ma nimereste serviciul. In plin
Pictorița suprarealistă Leonor Fini (1907-1996), deghizată în înger negru
pictând muritudinea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu