Să nu-ţi faci chip lipit!

Cred că Moş Crăciun e foarte dezamăgit în sinea lu dumnealui cînd se vede în abţibildurile lipite pe geamuri

Ce plictiseală cu beteală, hihi

+o linişteee. Trebuie să deschid furiş-tip-tiş încetişor-tiptişor uşiţile frigiderului pe care mi l-am cărat (singură!) în burtă ca să nu mai am treabă cu deplasatul pînă la Bucătătărie. Şi prinsă la nivel somatic şi la nivelul expresiei "prinsă la mijloc" cum sunt (cine nimeni să mă salveze că şi luminiţele dorm cot la cot cu ştecăru verde) între aerul rece al micului frigider si aerul cald al calculatorului...

Mică dare de seamă despre apă

Mă tot gîndesc ce să fac cu mîna dreaptă cît timp sunt angajată în activitatea de băut apă cu spor (genul fără spori). De băut beau cu mîna stîngă, atîta pot angaja din mine în activitatea cu pricina. S-o ţin pur şi simplu coborîtă pe lîngă corp mă cam plictiseşte şi prea spînzură ca o proswănacă, dacă o bag în buzunar gîndul îmi zboară la fîrmiturile şi scamele culese de pe jos în cursul vieţii, dacă scot în avans ambalajul de la o bomboană Sugus ca s-o am gata pregătită parcă prea îmi dau apă la (marea) moară a vieţii mele (dulciuwile). În încheiere, atingîndu-mi ţelul, o las baltă...

Cum se-ntind plase pentru sirenele business

Balizee

Buburuze geamandure&dîrze special instalate pe apă, pe uscat sau pe cuvertură pentru a indica (cu negru pe roşu) pilotului, navigatorului, somnorosului locurile primejdioase, terestre, maritime, matlasate sau limitele corpuşorului spre care se călătoreşte

Mică dare de seamă despre creaţie

exemplu de pietricele din Temelia lui crocolili

Io, crocolili, de felul meu evit să fierb

Mie una nu-mi place să fierb. Mîncăruri mă refer, că obiecte de prin casă nu prea mai apuc să fierb. Adică vreau să spun că mă stresez (destul De) cînd am de fiert ouă sau crenwuşti sau cam atît să zicem. Pentru că începe Cronometrul. Oare cît să fierb la ele, oare s-au fiert? Oare ceasul de pe mînă e perfect sincronizat cu ceasul de la laptop la care m-am racordat cînd am aproximat eu că au inceput să fiarba? Dar de ce m-a apucat aproximarea şi n-am stat Acolo să văd cu ochii mei cînd au început exact să fiarbă. Start! Oare sigur au început să fiarbă când am aproximat sau la un minut distanţă, contabilizez sau nu sferto minutul cu pricina? Oare ce să fac, să socotesc 5 minute din momentul părăsirii bucătariei sau să socotesc din momentul intrării în cameră? Oare să pornesc în momentul acesta spre bucătarie sau mai aştept 20 de secunde să se facă fix cinci minute? La crenwuşti nu mai zic, mai ales că părerile sunt foarte împărţite. Oare se fierb perfectisim chiar Acum, în momentul în care stau cu degetul pe butonul de la aragaz sau trebuie să mai arunc un ochi pe geam şi apoi să mă întorc la ei ca să se fiarbă perfectisim? Pîna mea, număr pana la 3 şi fie ce-o fi! De-aceea îi admir pe cei care fierb fără probleme, au un ceas intern al lor după care pur şi simplu se ghidează şi care livrează mîncăricile nici prea prea nici foarte foarte.
Aşă că în final arunc cronometrul, pentru efecte vizuale, şi beau ouăle crude...

Cum îşi iau rîndunicile dimineaţa tiptilşiţa

Cum măsoară crocolili o gagicuţă din cap pînă-n picioare

Tren uşor, şapte şine pe-un picior

Şi cînd să dorm liniştită şi bine mersiăăă, aud un şuierat! Încerc să dorm şi mai liniştită şi mai bine mersiăă cînd iar! Şşşşuuu şşşşşuuu. Ridic un piculeţ capul de pe perna cu flori (maxim un nanometru, să nu mă trezesc că sare Somnul şi se chilăveşte), îmi ţin respiraţia (o bag cu capu sub o apă imaginară pe care o am mereu la îndemînă), deschid larg sepalele urechilor, nimic! Îmi trîntesc înapoi capul pe perna cu flori şi pun cît pot io de repede geană peste geană peste geană, să înjgheb ceva somn pe ultima sută de metri. Iaaaaaar! Of, dau la o parte maldărul de gene adunate, mă ridic în picioare, mă postez faţă în faţă cu duşmanul şi-i zic: duşmanule, nu mă enerva! Probabil de frică nu spune nimic aşa că îmi dau drumul pe maldăr. Mmm. Dar iaaaar! Hai să n-o mai lungim: atunci îmi dau seama. Căăăci io şuier! Nărişoarele mele şuieră. În momentul acela, din pricina confruntării încep să şuier şi mai tare şi mai tare, să fiu io sigură sigură cine-i duşmanu în casa asta! Mă culc foarte dezamagită, să văd cît de departe pot ajunge cu locomotiva dată la minim...

Pe interior fiinţele-s contradictorii

Burtlament

Sînt de-acord ca în momentul în care mai doresc să muşc, să halesc, să mă îmbăt de plăcere cu înc-o duşcă de Mîncare (deşi sătulăăă, bine mersiăăă), să-mi tragă draga mea burtă, ea, o muşcătură de karate înapoi, aşa, la nivel intern de tub digestiv, să mă înveţe minte, să mă trezească din Beţie, să rămîn trăznită, c-un rictus de gură plină; iar dacă, la o adică, pe viitor, s-ar ecraniza la nivel de desene animate scena cu crocolili: atunci bucătura cu pricina, din cauza spaimei, pur şi simplu să înghete, şi mai departe, la nivel de efect vizual, să-mi pice să zicem pe Jos, mişunînd fărîme fărîme, cu tot cu lingură sau depinde de la caz la caz ce tacîm). Şi-s de-acord să stăm toţi (?) de vorbă şi să ne punem burţile la cale, să le trimitem să desfăşoare dînsele un program national de Muşcătură de burtă, în care tot dînsele să se lupte pentru reabilitarea noastră corporală, un fel de Burtlament, de Oaste, care să ne reprezinte, pe noi, nesăţioastele

Pană cu ADN

Destinaţii goale

Crocolili,

nu mai sta-n picioare goale, dacă-ţi doreşti moş Nicolae

cu drag,
cineoare

Dragii lui crocolili

Nu-i aşa că ce bune ar fi nişte ghete cu alarmă şireată (în şireturi înfiltrată)? Care să sune şi să-i leşine pe domnii părinţi de spaimă, cînd dă drumul, furiş tip-tiş, furiş tip-tiş, domnul miş Nicolaie, înaltei societăţi de cadouri. Căci am fost şi eu cîndva mică mică şi tare nu înţelegeam cum reuşeste, orişicît&orişicît l-aş fi păzit, să-mi scape în aşa ultrahal...

Pilă pentru zgîrietură fină

Eliberarea din turnul conectat la priză a blogăriţei crocolili

Lumina pătrunde prin pupilă

Cum îi crapă pisicului obrazul de ruşine

miclic pe poză

Încălţăminte de planetă pitică

A-ţi căpşuna, căpşunătură

=familie de cuvinte dese(m)nînd reacţie emoţională cînd crocolili umblă cu căpşuna vopsită şi cineva dăăă să muşte

Pe urmele lui crocolili

Recipiente goale

între dentist şi mine:

-te doare?, a zis
-nu, am zis
-aşa ar părea, că te doare, a zis
-aa, nu. dar mai bine să-mi fie frică pe durerea goală, am zis
-... (era rîndu lui, dar acum sincer, căci ce să mai zică)

...dacă mi-e frică în plină durere, e bai mare

Mică dare de seamă despre siguranţă

E foarte drăggguţă vieţişoara aciasta cînd, pe broderia de pori zgribuliţi ai pielii ecru, adaugi şi tragi prin călcîie sau sus, peste umerişiperi, haine cu textile Calde. Proaspăt luate de pe caloriferul burduşit de flăcări&apă fierbinte de la doamna Centrală. Rezultă, aşaaa, o tapiserie termică de mare mîngîietură. Care, indeed, durează puţin, ca orice plăcere

Balta de sunet

Ce bine ar fi dacă pe timpul somnişorului dulce telefoanele şi-ar topi şi ele de plăcere, prin simpatie, ceva. Sa zicem, Soneria (son of a sol)! Sau daca tătuşi şi tătuşi nu si-ar topi-o cu una cu două şi-ar lăsa-o sa sune, tulburînd rafalele de somn coborîte pe capul meu, atunci ma gîndesc la niste presiune (P), care ia! să descindă puţin la faţa locului, de fapt ia! să descindă chiar instanţa supremă, jucată in sfertocazul de faţă de Solluţia extremă: tensiunea (T) somnolentă&corpolentă din aer, din "aerul praf" (formula obtinută prin decapsularea unor simbolice somnifere) să se insinueze in liniile echidistante ale portativului proiectat de apel, abţiguind benevolt ce găseste prin zonă: trupuşoare şi ovale de octave mari si mici, topindu-le, aşaaa, într-o pastă, într-un maglavaiz silenţios care să se prelingă de pe liniile portativului pe covor, şi să se coaguleze în cea mai mare linişte pînă dau şi eu să mă scobor din somn (greoi, prin dezlegarea hamurilor de rafale, si lăsarea lor liberă (dar insemnată) pană la data&imașul viitor). Ca apoi, văzînd că Soneria mobilului a făcut iar baltă, să Deschid trusa cu uneltele necesare, nicovala şi scăriţa, încercînd să pescuiesc ca apoi să urc înapoi unde le e locul, mai intîi pe portativ şi apoi în spirale de ureche internă, sunetele băltinde&scurtcircuitate...

Mică dare de seamă despre frică

Toată lumea moare de frică la dentist. Aşa că m-am gîndit ca Sala de asteptare să se numească Sala mică de murit de frică iar camera cu scaun şi cric în mijloc, clătiţi vă rog, caserole cu trup metalic, burghie, sorbitoare şi sfînta Anestezie să se numească Sala mare de murit de frica. Bineeee?

-ce faci, crocolili?
-aştept în sala mică de murit de frică lai lai lai

Fluturaşi

Corpul de BCA al peretelui, acest perete. Şi grămada de aripioare drepte

Rapid moustache movement

Cînd adormi Adînc, dai de mustăţile somnului

Expresia a plînge pe buburuzele lui crocolili

O salbă de dulciuri, vî rog

Închide sticluţa!

Aşa ce mă umflă rîsul, rămeasă (bine, totodată şi mearsă, mai departe unde am treabă sau interes sau aşa şi pe dincolo) în urma unui corp Băiat sau Bărbăţel ultra parfumat, încărcat cu sarcina pozitivă şi distractivă de a-mi muta nasul cu lanul de maci şi perişori din loc. Săracuşu, sărăcuşii, probabil că atitudinea hotărît&fermă zgîltîie şi în cele din urmă rupe chemistry-ul, carevasazică legăturile (liniuţele, vă amintiţi de la şcoală) dintre uşoarele Hidrogen şi Oxigen cu spilcuitul Charbone, se ştie, foarte fertil în panou, în stare să-şi lipească de piept (?) şiruri întregi de atomiţe parfumate care trepidează la gîndul, intens chimic, că dînsul sublimează la peste 4000 de K. Odată rupte legăturile (balamalele) din solventul etanol, cutia pandorei din Sticlutî e ca şi deschisă şi vărsată, în stradî şi la subsuorî. Dar noroc că mă umflă rîsul cît colo şi mă ridic la niste metri buni de asfalt şi bulevard, că altfel ar trebui să dau piept cu corpurile care se întorc mirate să vadă cineee se hlizeşte aşa cu foc. Păzea cu focul! Că Periclitează cămaşa, geaca şi maieul ce duhnesc a alcooli...

Urcă-ţi şi pune-ţi pofta-n cuib

Pentru mine, crocolili, acest mănunchi de ţigăruşele, culese cu drag de prin cîmpişele şi clipi şî pipe frumoasi petrecute împreună. Cîndva, la paştilele kailelor care vor prinde iar Putere, vom dansa iarăşi împreunălele, mînănmînă rîndunele tra la la. Şi-am înkalecat pe-un kal putere şi-am zburat mai sus de rîndunele, ofum ofum.







Şincai ceva, pofta nu are ce căuta sus în cuib că ia foc şi după aia cum mai aduce lapte-n ţîţă drop de sare la păsărele-n rîndurele cioc şi spinare

Ce se dă nu se mai cere

Cînd eram mică făceam o mîncărică bună, smulgeam frunzele de limba vacii, le băteam bine bine cu o piatră pînă căpătau găurele pînzirele, dădeam mai tare în dreptul limbului, asta ca să nu iasă aţoase, apoi, direct pe suportul de placă de beton din spatele blocului, amestecam nişte praf de cărămidă roşie cu nişte scuipat de-al meu, şi, cu maglavaizu astfel obtinut plus că mai lăsau ele apă, ungeam frunzele, direct pe clorofilă, distrugînd din păcate nişte sedii de fotosinteză. Feţită mică fiind, nu ştiam prea bine ce se petrece în Spatele lucrurilor, mă gospodăream cum ştiam şi io mai bine, şi n-auzeam cum ditamai lumina, din cauză că îşi tura de zor Motoru, opintindu-se să-şi scoată din mica năclăiala bietele lungimi de undă rămase împotmolite, cam înjura pe greul Dumnezeu. Ei, între Timp, cu mănunchiul obţinut din trei degete, presăram nişte nisip şi pe-o parte şi pe alta, acesta din urmă, sub formă de sare si piper, să dea gust.
Faza-i că nu mai ştiu finalul reţetei, unde prăjeam şnitele astfel încropite. Cred că, lao adică, le mîncam crude...

Păii la mulţii anii

La mulţi ani din inima înfoliatăluminiuuu hai la joc! Înăuntrul ei mic conţine un pupat de-al meu şi o mică petală de mă iubeşte nu mă iubeşte (mai multe nu pot să-ncapă), de care, uite-aşa, mă lipsesc, deci fie ce-o fi la marea numărătoare (care se tot repetă, carevasăsică aşa trişează crocolili!). Inimiciora e direct din celofan care clic&clip&oceşte şi, ca o informaţie surîzătoare, sunt bine mersi convinsă că exact la fel sună&foşnesc scăriţele si nicovalele licuricilor cînd folosesc beţigaşele după baie. Păi cum altfel să-i fie materia primă, cînd menirea inimioarei e să Împacheteze şi să Trimită uşor la destinaţie. Deci o pun repede repede folosind nişte efecte speciale, tu să o despachetezi şi să îţi foşnească în urechiuşe nu mai tîrziu de Azidouaşapte

Lanțuri de vârtecușuri

Rețeta nicipomeneală

Si când fierbe bine apa...

Așa că umbla ușor, ușor

Odată am văzut un băiat frumos care umbla pe vârfuri intr-o cameră în care dormea un miniîngeraș. Si l-am întrebat, băiatule, tu de ce umbli așa?
Se pare că umbla așa fiindcă era bolnav si nu voia care cumva microbii să cadă de pe el în mijlocul camerei, mai ales că, nebănuind nimic, miniîngerașul dormea mai departe. De-aia eu i-am zis, ce buni ar fi niste microbi cu arici, să stea lipiți atunci n-ar mai fi niciun stres, nu-i așa...

Joacă de pisici

Stop vis!

M-am visat hoașcă bătrînă! Drept dovadî, un hoșc, foarte bătrîn la rîndu lui, imi cam dădea tîrcoale!

Medusa crocolili

Dulciurile (ciurucurile) să se facă stană de piatră cand mă uit la ele cu pofta gorgonească, trogărească si vulpicească, c-altfel nu stiu de ce sunt in stare! Sau, dacă nu&nu, mai am tătuși o idee. Să imi lipesc niste scotch, Ișușe, sau bandă izolantă pe măseluțe si dințișoricei, poate așa mai salvez din ființa lor niste smalț niste coroane si bătăi de inimă, să nu-i apuce intr-o noapte disperarea si să mă trezesc că mi se-aruncă-n gol, după bietul omușor. Săracu, cum intinde-n laterale mîinile moi, pe aici nu se trecee, degeaba, ei sunt multi, iar el, doar unul singur. Ca să nu mai zic ca tragedia culminează cu biata de crocolici, nedesmeticită bine, mestecînd 32 bilețele de adio.. .
Mă apucă plînsișorul, sunt dulceomană, degeaba plîngi, plînsișorule, dinții-s căzuți in țărnă frînți, înțepeniti pentru vecie!

Mică dare de seamă despre picăturile de ploaie

Picăturilor de ploaie, cît sunteti voi de zdravăne! Asa se revarsă de fiecare dată in Închipuirea mea, concept abstract aflat (binemersi!) in siguranta uscată&calduță de dincolo de geamul termopan, finalul micului imn si tril închinat misterului torential. Să mă desfăsor mai bine, in timp ce dau iute fuga la geam: picăturile- niste Apucături blindate in cuirase, unite intr-un mare trup de fier care se izbeste într-un zor cu zale in pervaz. Măi, si nu-ti vine sa-ti crezi urechilor! Iar fac tărăboi, iar militeaza marea Gagică de ploaie, întrupată ochi plus ochi, ca-ntr-o dantelă, din colectivul picăturilor? Si incerc de fiecare dată să le prind in actiune, deschid iute geamul, să confrunt pieptul si spatele acestor războinice, să pozez pieptarul de metal, si nimica! Fierărăria lor se topeste ca prin minune dupa Izbire, armătura trupească e diluată, picăturile de ploaie sunt in pielea lor goală. Iar Marea Gagică, ei bine, ea nu-i decat picătura care umple mereu si mereu paharul (cupa) inchipuirilor

Cand să-mi oglindesc si eu un pic adevărata fire, apa se tulbură de la niste acuarele si cariocite venite din adâncuri

Ochiul mereu mirat al lui crocolili

O spumă mai mică

Azi de dimineată pe la 10 cand faceam si eu o baie copioasă ce sa-mi văd ochilor in pielicică de orbită goală!? Pe mine, crocolili, scuipînd una bună direct intre spume de geluri si sampoane, in cada din marmură albă si imaculată, ma rog fontă. Nu mi-a venit sa cred dar noroc ca n-a văzut nimeni, adica noroc in sensul că si scuipatul e in mare parte spumă. Oricum, să nu se mai intample, dragută crocolili, că nu stiu ce iti fac! In pielea goală nu se scuipă...

♥

Formatiune in a cărei sectiune transversală se găseste o curbă specială, plină bocnă, bocnă cu dragoste, descrisă, se pare, de un cerc rostogolindu-se fara încetare, fara alunecare pe un alt cerc exterior, de aceeasi Rază, aceeasi sinarmonie, aceeasi pâlpâire si mănunchi de particule, aceeasi cadentă vreau sa zic, in calitate de povestitoare. O curbă care dospeste spectaculos (cine-o frămîntă oare, se intreaba pe rand muritorii, blogerii, pisicile, călutii de mare), de zici ca-i plină bocnă la rîndul ei de fulgi Koch dintr-o faină de aur care se umflă triunghiuri peste triunghiuri in marea Covată, la fiecare repetitie a Spectacolului- fără- de- sfîrsit ocolul pe care il descrie in jurul nostru asa zisul aluat creste cu patru treimi, apoi cu alte patru treimi, apoi cu alte patru treimi, depinde de aluat cat de nesfarsită e (expresia cu) iubirea pana la cer. Noi ne oprim aici, visînd tiptil cu privirea in timp ce dăm log out cît de lunga-i coasta Marii Britanii...

Dărușaguri pentru o prioritate de Petale ma iubeste, ma iubeste, ...ma iubeste

Oglindă oglinjoară pînzișoară

Cînd să mă fotografiez, a mai venit un fotograf. Doiiiii fotografi se legănau...

Vidul de mărgică

E foarte distractiv să arunci in sacul de gunoi urias (gol, fluturînd in mîna stangă) o mărgea foarte mică (cam atîta). Insa distractia cat pe ce sa si pice, ca-n timp ce-are loc Aruncarea in gol cineva țipa in propriul interior (io): staaaaai, are putere, gagica asta de mărgică, sa-i populeze fundul, abisul cu alte cuvinte, are putere sa-i dea un meaning? Ce Inspaimantareee, aruncarea in gol a mărgicii se intamplă in cea mai mare liniste. Nicio miscare, distractia dacă pică, pică cu zgomot de infrasunete, in plus urletul din interior s-a fărîmat deja in mii de molecule imposibil de recuperat dintre cartilajele laringelui. Cum mai demonstrez io mărgica de pe fundul sacului?

Dup-aia o gură sfâșietoare de umbră

Rasa de soare

Ce-as fi io de prin casa mea

Pai ce-as fi io de prin casa mea? As fi in primul rand un pahar rece de apă plată, care sa umple la modul călduț mica si marea curbură a stomacului, vreau sa zic in semn de ospitalitate cand dai (Tu) sa intri, as fi burta rotundă din minilemn a celei mai mici dintre matrioskcele aliniate, as fi din casa mea toarta ibricului cu buline, sa functionez pentru ea ca un braț in semn de prietenie, mai ales ca i-am spart bolul pe fundul căruia in care isi facea veacu', as fi la o adică si bolul spart pe care il pastrez bucată cu bucată inchis langă un set de cărti, as fi din casa mea un Raft din dulapul plin cu multe trebuincioase mie, sa zac toata ziua la soare (?) si sa ma imbat in nestire cu mirosul de lemn inchis intr-un dulap cu rafturi&lucrusoare, as fi din casa mea pensulița roz dintr-un borcanas de oja unsuroasă si greoaie, insă as fi ceva si din casa altcuiva, a lui troppman de exemplu! Ca am fost pe la el si am dat (din greseala!) de Spuma de ras albastră gillete, cea mai fină si pufoasă substantă care se poate lipi de masca (persona) noastră dotată cu obraji gingasi! In incheiere, as tot fi ceva de prin bucatarie, o bomboană cu portocale si rom, un sac de bomboane cu portocale si rom, o feliuță densă de chec, 7 feliuțe dense de chec, un plic de After Eight, un set de gume hubba bubba, un...dar inainte sa rectific: nicio incheiere! Aici in bucătărie am atîtea si atîteaaa sa fiu...pînă mă pun complet&copios la Cale sa-mi contin toate punctele de acumulare, blogul crocolili, acest spatiu topologic, va clocoti (va zbârnâi, cu alte cuvinte) de multimi deschise. Sa intre!

Cand pisicile cu acte in regulă se-apucă să vorbească

-Ah, cat imi sunteti de dragi cu genele voastre morișcuţe de soare, adevarate surcele (găteje) pricălind atmosfera din casă, priviri solare oferind aripi salvatoare in faţa cursului plouat al Vieţii...ah, cum cunoasteţi Măsura si Limita, una închisa în cealalta...ah, cum pretuiti Misterul si Tainele adînci, zăvorîte una-ntr-alta...ah, Mîngîiere medicamentoasă una pentru alta, cașetă de amidon inghiţînd alta cașetă de amidon, mai mică ...ah, cum stiti ce-nseamna Pretuirea, cuprinse, respirate si intreţinute una pe spinarea celeilalte. De ce v-am chemat? Sa nu-i spuneti nimica lui Crocolili. M-am tot gandit, plus ca citind pe blogul domnului Ales Moldovan, m-am hotarît sa vorbesc. Cu ce drept se crede ea Pisica gospodariei, lucru care, sa fim seriosi, il pun sub semnul intrebarii (?). Bea lapte din pahare de cristal, isi pune ruj pe buze, are planuri de Croşetat, citeşte tratate de biologie in timp ce alungă măslinele de pe pizza, chipurile e harnică si dă cu aspiratorul, se lasa tratată de soareci, bea tone de Coca Cola, are unghiute foarte scurte vopsite in rosu aprins (!!). Atata doar imi permit sa-i recunosc, ca sta destul de des cocoţata, pe te miri unde, bloguri, rămurele de Timp, perne galbene, in fine..
-Ce doresti de la noi, cu alte cuvinte?
-S-o rasturnăm de la domnia gospodariei!
-Crezi ca-i cu putintă? Valorează zeci de kilograme
...

Subunitate cu 6 gagicuțe bine făcute: păpăruță, mărgăriță, măriuță, gândăciță, buruciță si cruciuliță

Anima de jucărie

Si îngerii-ntre ei îsi cer iertare

Ma crezi ca inşurubez prietenia cu mâna goala la o adica?

Bunul meu prieten, troppman, nu intelege de ce cand vine pe la mine eu ii zic uneori:
-ce faci, piuliță?
Că ce inseamnă aceasta? (in cadrul Bărbătiei sale, oare? intreb io incet ca sa nu s-audă) Inseamnă, scriu in continuare, fara aliniat, un semn distinctiv (deosebitor) de afectiune, insa care trebuie inrolat cu atentie&migală in cadrul marelui mecanism pereche, numit Prietenie. Mai ales ca troppman e genul de fiintă care se inşurubează cu greutate, fiind, in ansamblul pomenit, piesa cu filet interior (vezi Jung). In schimb, Crocolili, piesa şurub, are nervurile (nu nervii!) elicoidale dispuse exterior. Iti imagiiiinezi, troppman, cum in miscarea lor rotativă, mulurile metalice formează elice ce ridică in aer mecanismul mai sus pomenit, imprimându-i astfel, sufleteste vorbind, starea de Creatură cu aripi? Prietenia pluteşteee, pe bolta cereascăhă, c-o aripă de piuliță si una de şurubică.

Ieşiturile (proeminentele, protuberanțele) de pe membrana-i fragilă, conferă rezistentă suplimentară, zborul sa nu i se frrângă. Asta-i tehnic vorbind, latură a creaturii care nu prea interesează...

Deci ca sa stiti, uneori, de multe ori, blogurile voastre sunt pline de conurile si bastonasele lui crocolili

care, poposind de pe nave (unde) de lumină reflectată, inundă (pe nesimtite!) posturile voastre prea frumoase cu pigmenti de luteină, nu va speriati, totul e la nivel infinitezimal si pentru protectie impotriva radicalilor care umbla liberi cu un electron necombinat, neimperecheat, conditie de dezechilibru foarte serioasa tinand cont de natura insemnarilor dumneavoastra, aceste peisaje de bucurie, foarte Fertile, c-un continut ridicat de sanatate si luminozitate, orbitand printre reziduurile toxice din mediul inconjurator (blogosfera). Nu vrem celule mutilate pe panou, adica in blogroll, asa ca privirea antioxidanta a lui crocolili pune la dispozitie electronul lipsa, fara sa se transforme la randul său in radical, decat poate intr-o microlipsa de modestie.
Voi nu stiti, dar pe langa operatiunea de Ființisoara-Protectoare exercitata, mai e si cea egoista, de curată Poftă, de ospăt blogăricesc, caci aceste milioane de formatiuni, bastonasele si conurile se intorc cu imagini foarte clare, pe care le descarcă in mica depresiune din centrul retinei lui crocolili, desi o complicatură de optică, nu intru in detalii, foveea centralis, locatia nu este deloc intamplatoare, ci uluitor de fotosensibilă. Ca printr-un miracol al stiintei si-al predestinarii, elementele optice si electronice se intersectează la tanc cu zonele voastre, astfel incat aberatiile optice sunt minime, Intelesul survine, in spatele peretelui globului ocular se petrec sclipiciuri.

Se nasc reactii chimice, navele intoarse in mediul cu umori, din pricina interferentei si-a refractiei, intra inapoi in porturi putin indoite (ca un creion intr-un bol de apa), cuvintele si filele rasturnate prin cala prismatică sunt netezite si repuse in picioare la loc de bratele impulsurilor nervoase muncitoare, ca sa circule mai departe cu viteză (din pricina nerăbdării) prin linii moderne de transport, nu de RATB, ci de Axoni, cabluri invizibil conectate la sistemul complex de blogariceală. In sigurantă invelite in teaca de mielină, insemnarile ajung proaspate la Creier, gata de infulecat, de cotropit. Se creaza Instant un fel de dependentă.

lupa cu inimioara de Aur din mijloc merge la aceste bloguri ale mele pe care le citesc, si prin care, Lumisoara inconjuratoare se vede foarte diferit. c-un Lux de amanunte speciale
-ana, pentru ca lupa ei formeaza foite colorate cu balerine care nu inceteaza niciodata sa pluteasca. au mânuțe care ma ajuta din cand in cand, sa ma ridic, sa zicem
-luiza, pentru strasnicia dragastoasa vizavi de Chestii, Nesupunerea sub Ocupatia Comuna, pentru ceva-ul foarte-foarte sufletist
-ramona, pentru multe, dar in perioada asta pentru super freza care-i vineeee
-alexandru, pentru stiintificitatea lui foarte foarte calduroasa si umana. pentru intelepciune si limpezime, sic!
-ora 25, o ora suplimentara, Iesita din comun, care se curbeaza, aplecandu-se in aerotropismul ei, peste foicica bidimensionala cu 24 de capete, invaluindu-le pe toate laolata intr-o noua viziune, care le descrie mult mai strasnic. mie nu-mi reuseste
-pilulele. particulele ei feminitate sunt foarte aburicioase, se lipesc de inima desenata pe lupă si o fac sa transpire, sa se foiascăă
-mi, pentru ca mi-e foarte draga. plus ca e si ea fire de specialitate
-Rigel, pentru mister
-zum, pentru nazdravania ei politicoasa si energia luminoasa, de culoare galbena, cu care ai dori sa legi prietenie
-placeri si zile, pentru ca e o pisica, ca si mine
-urmuzz, pentru robustete
-alex moldovan, pentru mestesug in scris, alaturi de ora 25
-liar, pentru sonorizare


-no fun, pai pentru căăăăăăăăăă...

Aeronave pline cu praf de scrâsnit

-Descărcati pulberea cea fină, le-am poruncit șoriceilor!
-O sa va placă, stăpână pisică crocolili, acuma ce-au aterizat aeronavele, mi-a strigat Dorinel imitand miscarea de ungere a umerilor si-a bratelor de fată, cu sclipici sau cremă. Bine fixat in hamul lui de alpinist, survola pervazul de la inaltimea unui fald stâncos al perdelei, in timp ce restul de doi soricei, utilizand microscoapele lor electronice preferate, primite cadou de ziua lor alaturi de cate-un tricou negru, bombardau cu electroni incărcăturile proaspăt sosite, verificând textura, calitatea si cantitatea enormă de pudră fină. Eraaaa o luminozitate in zonă, toti eram fericiti! Ma rog, șoriceii de la sol erau cam ofticati, caci la dimensiunile lor reduse, microparticulele de pudra Roz de pe nas si gât se ingramadeau de zor, ca dementele, să pună la pămant Ținuta lor de bravisimi masculi.
Partea nasoala a fost ca, la final de zi, a trebuit sa le pun picături in ochi, iar printre picaturi, multe multe vorbe de alint si iubire. Ideea sa foloseasca tocmai cu această ocazie microscoapele electronice nu s-a dovedit cea mai bună, cantitatea de 2 milioane de ori mai mare de sclipici ce-a reiesit i-a torpilat complet, până si ansamblul de neuroni care conduc influxul nervos de la retina la lobul occipital erau musluiti toti in pudră fină. Nu stiu ce fel de incrucisare o să mai...
-chiasma optică, stăpană? va zicem noi: fiasco optică!
-...

Io, crocolili in tot timpul asta, deja nu mai puteam de pofta. Ma gândeam la pulberea cea fina, cu miliardele ei de particule elementare, ma gandeam cum o sa privesc minute si minute in sir aceasta desfatare, aceasta Uriasă Aglomerare. Cum, in cele din urma si-n cele din secret, o sa sfarseasca scrâsnindu-mi printre dinti. O sa am de rontăit pânăhăăhă-hă după iarnă (cam metalică pe alocuri, though!). Cum spuneam, din pâcate, plâcere savârsită pe ascuns, ca nu prea se gasesc semeni sa inteleagă. De-abia asteptam sa adoarmă soriceii, săracii, sper ca bine incălziti si inveliti in impresia lor c-au muncit pentru o Crocolili cu coapse si umeri strălucind vaporos in sclipici de seară.
-Lasati-ma cu asta, le ziceam cu gura plină, in gând, fraiericilor

Orisicum, in toiul noptii, i-am mai verificat o dată, dormeau bine mersi sub pat, sforăind prin toate Concha nasalis superioare, culcand de fiecare dată dendritele cu cili, la pămant (?). Deci ce să mai, eram cu totii nanotransmisii de fericire, eu, rânjind cu capu' in jos, cu dintii mei plini si scrâsnind a stim-noi-ce, ei, rotindu-si ochisorii intr-un REM ocrotitor. Of course, prin intermediul nostru, Masinăria cea mare rula bine mersi pe timp de noapte, cu toate miliardele de rotite unse si puse la punct.

Buburuze pe genunchii ei

Ploua pe crocolili si erau buburuze de reumatism pe genunchii ei. Sărăcuţii...

O doamnă foarte bătrană pe dedesupt

Mie-mi place sa port poale! Rochiile (nu rocile!) sa aibă cat mai multe șisturi si foițe dantelate pe dedesupt sau măcar un singur set de falduri, si, prin intermediul Acesta, eu sa stau cuminte, sa zicem picior peste picior, pe propriul scaun in bucătărie, răbdatoare, picior lânga picior pe o canapea intr-o sala de asteptare, picior lungit peste picior formând un cleste de unghi zero (lipicios cand e cam cald), constiincioasa citind (tânjind!) sa-mi imbunatatesc Cunostintele, sau, intr-un final, moartă de oboseală, si atunci cu picioare dispuse in formă radială, ca razele unui cerc cu centrul in mijlocul intunecat al clopotului din bumbac moale, lung pâna-n pământ. Toate, toate aceste picioare, fără se se vadă. Bunica Maria, oare de la tine mi se trage? Si-n adevăratăta adevăratăta incheiere, poale cu tiv parfumat de aur pe care sa le suvâlc in mâna deasupra picioruselor cand cobor in fuga treptele infinite de almaz ale crepuscularului castel
Ceee, nu mă crezi?

Fluturoză

Vai, nu m-am gandit la consecințe! Am sărutat un fluture de zahăr ars pe gură

Podul de fier

Podul de piatra

Cateodată ma cuprinde așaaa un sentiment de trăinicie, de zici ca tocmai ce s-a terminat de construit si finisat un Pod de piatra inauntrul carcasei care este ființișoara mea.

Fructe de mare

Cunoasteti specia de cordate Activia musli cu caise sau musli cu capsuni. Specie mică, butucănoasă, traieste in grupuri de cate patru, alipite intr-o centură in forma de cruce. Se fixeaza pe rafturile stancoase ale frigiderului Atlantic, printre anemone cu pistrui rosii, salam, raide bentonice, bancuri de coca cola la cutie, sunculite, pate, zooplancton la greu. Lăsand asta la o parte: ce placere sa distrugi simbioza, sa pocnesti in doua entitati separate marele organism care le tinea imperecheate, ma rog, cuaternizate. Să pocnesti iar, mai departe, intr-o singura entitate, specia deja maltratată si dezrădăcinată. Pur si simplu se aude clar cum pocnesc oscioarele sistemului, se si vede, cum, șuvoiul lu' Gura Apă duce la (o) vale notocordul facut țăndări

VanVeen

Apropo, licuricii te ard cand se lovesc de tine?

Micul Sărumînă

Iubiri dificile

Ca sa vezi, azi dimineata m-am trezit imbratisată c-o furnică. Si era necoaptăă, necoaptăă dimineata, că prin sistemul fizic al geamului se vedeau cîmpurile de forta ale rîndunicilor Beloniforme, electrizante, ținînd piept trogărașilor undițari care le ridicau rochițele hialine in timpul trilurilor (cu spinii lor dorsali, cioturosi, dar luciferini totodată, bioluminescentă special pusă la cale!). Ieseau scîntei, vedeam. Sub ei si sub hărmălaie, orele (nu stiu de ce, dar bag mana-n foc) umblau fara tocuri, sumar imbracate, doar pe vîrfuri de unghiuțe lăcuite, acoperind teritorii ce-n metri dadeau maxim doua trei lungimi de pendul gravitational, dar, ăhăă, ce conuri solare si abisale din pespectivă siderală. Pe varfuri sa nu trezească cochiliile cu omuletii, sa-i pună la rand si sa-i indrepte spre Munca. Si ne tineam strans in brate, adica eu o tineam strans intr-ale mele, ea ma tinea in niste liniuțe hymenoptere negre si usor gâdilicioase. Atunci, ca ma trezisem si nu-mi venea sa-mi cred ochilor (care, numai ei, sa calculam, cantareau cate zeci de musuroaie de-ale pățaniei de langa mine) am inceput sa imi tin respiratia, sa-mi inghit, hăpăind hăpăind, dioxidul de carbon inapoi din artere, ca mi-era sa n-o pierd, ca mi-era c-o s-o doara spinarea. Cel mai tare mi-era, de fapt, ca n-o pot justifica. M-am intors catre mine, catre conductele, ramurelele si cosuletele retelei vasculare, cutiile, arcurile si tecile mele interne, si le-am facut un semn mic, mic ca m-am inspirat de la un cili de pe traseul respirator, accentuînd cu ocazia asta miscarea vibratila si impunand un ritm dublu de ridicare a Prafului, in fiecare minut 12 grame cu un 1 mm, purificare pe brânci de cili, un semn pentru fiecare globula rosie sa se plimbe cum se cuvine (energic!) in jurul milioanelor mele de alveole, sa fixeze odoiul si sa incarce codoiul. Aici desfasurata, plimbarea nu mai e de joaca, con de lumina & si mai stiu eu ce vrajeală, aici sunt de acoperit cam 400 de mp într-o inspiraţie profundă.
Si totul, normal, doream sa se intample pe nesimtite. Sa nu se prindă furnica, mică si indiferentă, sa ma parasească, iar io, crocolili, sa răman singură si uriasă cu toate aceste procese, cu a mea insuficienta respiratorie ce porneste dis de dimineață

Șosete Hänsel şi Gretel

Șosetele din titlu sunt acele sosete care (de frică, lingam, worship of shiva, desi mira-m-aș, un fel de ogam turistic, retorică, râșniță a unui limbaj?) lasa urme, fârmituri. Ce sa mai, au ele un mecanism al lor, o batoză minusculă incorporată in viscerele de bumbac imi inchipui, care treiereaza de zor. Pe langa fârmituri, produc si scame, si boabeeee, seminteeee, dar mai binee ma opresc din speculat, nu cunosc prea bine terminologia unei recolte bogate. Fireste ca te iei dupa ele, poate au nevoie sa le salvezi, sa le scapi de-o cotoroantă htonică, de-un cuptor de cărămidă, de carii incinse, de multă turtă dulce (de sosete se lipește!). Asa ca ma trezesc, io, crocolili, hodoronc tronc, pornită deja pe urma unor Șosete, c-un prosop umed de hartie, aplecată, foarte curioasă si harnică. Plus descultă! N-accept să mai pun pe cineva pe drum, pe căldurile astea, cineva care poate cunoaste basmul

Picioare cu inimioare

Carevasazică v-am prins cu mâța in sac! Cu degetele in sac! Cu pseudopodele in sac! Cu cilii, cu flagelii in sac! Hai gata! Ce sa mai, asa cum mi-am dovedit odata, de față cu Tropman, am deficiențe, niste aminoacizi nu se transfera, niste tuburi si cisterne, imi lipsesc dintr-o parte niste organite, niste uzine energetice, vai, dar nu si niste călcâie! Până la urmă participatiile, cele două, stangă si dreaptă, la unitatea frumosului corp astral si apoi spiritual (crocolili syzygy) nu rezulta (nu dau) intr-o armonioasă incălecare gnostică, intr-o Poarta zimțată, imbinată creastă in creastă. Vom recurge la retorte, la Mercur si Sulf, n-avem ce face...patruzeci de sâptâmâni, la caldură neincetată si egală data de venter equinus, niste var, funingină, cenusă, chiar si rugină, negreala, roseața, albeața, in final o livră de corp reinoit.
Transcris, pe scurt: sub pat, in timp ce notez aceasta insemnare, am un 38 si-un 39 in picioare, insemnand o pereche de pantofi negri diferiti (?), proaspat cumparati si bine-mersi incaltati. Daca ma ridic in picioare păsesc de minune cu ei, cel mare nu-mi sare, cel mic nu ma strange. Si atunci cum o sa vină asta, cum mai pleacă contributia, de jos in sus, plata obligatorie pentru realizarea Quintei&esentei (elementare), adica ce corp astral mai rezultă din mine daca eu am un picior mai mare (inferior) si unu mai mic (subtil), care chakra pică? Să vezi numa', la Aliniere, o sa fiu la coadă. Mostenire, proastă adaptare, devenire precipitată? Mi-am facut-O io cu mâna mea? Mi le-am facut io cu mâna mea, pardon? Nu inimioareleee. Mai pot spera oare la un transport cu Mine cum se Cuvine, mai ajung eu unde trebuie, unde e necesar sa ajung? Unde, cel mai probabil, doresc sa fiu asteptată?

Si mai ales, cate inimioare iubitoare incap pe-un picior subtil si cate pe-un picior inferior, asteptand sa fie poftite pe Poartă la vale?!

Sambure de scandal

Fiiiix azi! Cand mureaaam de leneee, sa ma jupooooaie de invelitoarea de amorteală, sa ma despice petală cu petală din leneala de aur (din ştiuletele lenelii de aur), din gogoasa inactivitatii de matase, o picatură de roșie, un sambure de perenă! Stralucea la soare pe parchetul gospodariei mele, fara oprelisti. E-n plus in peisaj, firesc am hotarat, trebuie sa dispara. Obisnuita sa ridic firimiturile cu varful buricelor lăncilor inmuiate in jeturi subtiri si argintii de apa cristalina (potabila), punand la cale astfel un mecanism degetar de aspirare si lipire (rapida si eficienta), ei bine, obisnuita cum eram nu mi-a mers cu samburele de rosie, dezamagire ce-a inasprit confruntarea. Pai nu se muleaza! Sferic, dens, carnos, pe-o parte, io, sferica, densa, carnoasa, pe cealalalta parte, rezultă Pace bună! Imi Fuge, deci sa ma apleeec, cu greutateaaa mea de broasca testoasa dupa-un purice, cu carapacea si plastronul adaptate la viata pasnica, sa-mi pun sperantele in dimensiunile reduse (pişpirice) ale restului de planta...

Degete prin etichetă

Si de ce n-ar fi suficient de relevantă, suficient de importantă lumea (bine, lumiţa) vazută printr-o gaură de etichetă? De ceee? Se doreste din public s-o prezint un piccc? Nu mă asteptam, asa că am emotii. Se numeste Tifany Jeans, TFJ, e-un carton negru, lucios in forma de dreptunghi, cu code, size, colour si price pe dos, sir de puncte pentru completare, cateva desene, un vas cu 30 de grade, un triunghi, un fier de calcat, un cerc, un patrat in cerc, astea ultimele, tăiate. In cazul in care nu sunt toate pe lhumea asta doar remarcabile obiecte ceresti care să necesite Uriase telescoape exegeti de grosisment superior atunci avem noroc! Se vor accepta si se vor gasi (nu pe jos!) si acele bunuri (sau deţinuturi) foarte personale, lucrurile mici, microcosmosurile, care, iatătă, se Văd si printr-o gaură de etichetă de jeansi. Incheiere-n cerc, stimatilor: Si de ce nu, sic!

Io cred ca la muste le fug ochii cateodata

Ce ma sperii cand imi fug ochii.
Că dacă haosul acela rotitor s-ar răspandi pe toata membrana unui minut sau, doamne fereste, a unei intregi ore, ca daca lucrurile de Lungă Durată ce se perindă, ce se lăfăie prin faţa mea ar deveni simple instanţe, ce s-ar intampla cu mine, as pieri din pricină de neputintă (din pricina de titirez), m-as prăvăli constransă- prăfăraie si doua bile pe-un covor, pe-un parchet? Ca sa vezi, Io, uriasa, io, moara, cu corpul meu stabil, bine pus la punct, răpusa de betia oculara, vertexul cherchelit si vai&amar. Ce frica! Dar noroc ca de fiecare data ochisorii revin la matca lor apoasă si sticloasă, intre cornee si iris se restabileste domnia civilizata, Vederea e iar săgeată, străpungere, străfulgerare, focalizare si scânteiută aprigă.

Si ma uitam la o muscă prostovană cum se roteste- raportat la puterile Lumii ei modeste- anotimpuri intregi, in jurul candelabrului. La mine n-a durat mult, si m-au apucat nervii. Chiar in halul acesta, muscă hă, fara niciun pic de discernământ, vrei sa te prindă veșnicia si roadele pamantului la mine in casa?! Ei, si cand am apucat-o de umeri, cand i-am tulburat invârteală lenesă, cand i-am taiat cercul cu foarfeca, a luat-o razna, si-a iesit din mecanism. Rotiri in zig zag, accelerari masive, dat peste cap, dat peste aripi&antene, a cincea, strigat la mine direct din trompa! Hmm, am zis cuminte, cum priveam in sus.
Ei, si atunci m-am gandit io, ca, fara sa doresc, am provocat o betie ca-n paragraful de mai sus; putin importă ca una tip dipteră. Am stricat sarmana musca! Acuma ii fug ochii si nu stiu de unde s-o ooopresc...

Vorbe cu semnul exclamării

Cand eram mică ziceam des: fruuuuci, cic-cic-casa, esti guuş, caramba la scara ta, piri-pipo, trag o linie de foc si nu ma mai joc deloc, ai ciulit, trag o linie bună si nu ma joc o tură, mincinoasaaa din căăămin s-a pupat cu moş martin, ţi-ar cheli, cine nu-i gata il iau cu lopata, ma duc Afară, uuuui o ciorăăă, uuuui cum zboarăă, pup-o-n (vai, mai copii mai) sa moarăăă, ti-e ciudă- bagă nasu-n budă, daaacă nu-ti convineee- (vai, măi copii măi), Ţară Ţară vrem ostaaaş peeee...crocolili (oh, nu)
Toate, absolut toate, zise cu semnul exclamarii (!). Nu era, aşaaaa, cu 1na-cu 2uă, de glumă

Stană de piatră

Nu stiu unde ma aflu exact, am Impresia că-ntr-o stană de piatră. Si, desi e strîmt, mai pot înc-o impresie: nu prea stiu cum sa ies
(in brate, cu mine afara)

Pe urmele lui crocolili